subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

aripa stângă. apusul

Posted by Vali Balcan on June 18, 2011

Întotdeauna momentele frumoase vor echilibra balanţa vieţii, reuşind să cuprindă frumosul fără eforturi considerabile. Poate e natural, însă procesul devenirii se hrăneşte cu fiecare stare ce se întâmplă. Uneori cuvintele sunt perfecte, aducând zâmbet sincer pe chip, apoi cei dragi ştiu să atingă inima cu prezenţa lor, indiferent de ploaia nordică ce împarte ziua în câteva episoade. E fericire, aproape de fiecare poezie ce încă mai stârneşte reacţii, aproape de muzica pe care o trăiam pe străzile pustii, fericirea cerului aproape de obraji. Într-un fel e adorabilă starea, construind o altă perspectivă asupra viitorului, de fapt motivând prezentul că timpul e doar o latură umană când vine vorba de credinţă. Sunt momente în care nimic nu poate răpi binele absolut, momente în care definiţia are nevoie de chipul împlinirii.

Fiecare moment se trăieşte cu patimă, ca unică revelaţie pentru fiinţă, acceptând discrepanţa umanităţii, însă reuşind să ţină sufletul viu. Sunt clipe în care nu contează starea, ea devenind doar o uşoară melancolie a ceea ce sunt. Sunt un om fericit, iar asta nu are legătură cu evoluţia, ci cu alegerea. Sunt un om liber, iar asta nu necesită explicaţii. Într-un final ştiu că timpul nu se mai împarte în ani, ci în re-definirea cuvântului acasă, acolo unde procesul devenirii va străluci a viaţă.

Sunt tânăr, dar asta nu e tot ceea ce am în nordul acesta îndepartat. Iar curând-ul se va transforma în vara tuturor împlinirilor, acolo fiind ziua mea.