subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

noapte în nord.

Posted by Vali Balcan on August 2, 2011

Nordul îşi pierde lumina, lăsând noaptea să accentueze ameţeala literei, jocul creaţiei şi răbdarea definitivă. Era o vreme când nu ştiam decât soare, infinite clipe în care se pierdea conceptul de noapte, de beznă ce putea ascunde emoţii. Acum nu mai am apusul în ochi atunci când plec la serviciu, nici măcar un amurg scânteietor, acceptând, totuşi, o simplă noapte ce are pretenţii asupra gândirii. Într-un fel ăsta e rostul naturii, de a dizolvă ceva din nuanţa pe care o trăiesc acum, de a mă seduce pentru venirea acasă, pentru o permanentă stare de bine. Poate e încă vară, deşi mi se pare o continuare a unui martie al revelaţiei, un vis sobru despre anotimp sau sens.

Ce îmi rămâne este credinţa, ea devenind definitivă, fără oscilaţii în furia furtunii, fără lacrimi de ploi sau vise aptere. E credinţa ultimei idei, traversând universul cu poftă de viaţă, ca un îndemn pentru tot haosul ce forma nebunia. Acum sunt liniştit, reuşind să înţeleg fiecare cuvânt pe realitatea acelor zile perfecte. Oricum, ar fi fost anapoda să nu se întâmple emoţia aia care a spart pieptul, dorul şi tot raţionamentul ce a ştiut urma alegerii de a rămâne. Nordul îşi pierde forma, dar nu din cauza naturii ce îl spulberă, ci pentru că rostul exilului s-a încheiat, scoţând la lumină o singură idee, aceea de a-mi construi viaţa cu tine.