subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

eu. acum

Posted by Vali Balcan on March 16, 2013

eu mă lupt cu mine, cu nevoia avidă de a nu mai scrie, de a nu mă recupera dintre somnul rațiunii și visul unei nopți de vară. mă lupt și reușesc doar să-mi rănesc de viață gândurile, să mă constrâng să-mi vând convingerile, să mă trădez pe câțiva arginți reci. și cred în umanitate, în golul adânc al durerii, în cuvântul revenirii și în ultima propoziție ce poate fi extaz. da, cred în om, în mine și în celălalt eu cu care lupta a devenit poezie fără artă și fără rimă îngenunchiată sau sacadată. și iar regret, și iar promit, și iar mă mint, și iarăși trasez un cerc vicios între mine și studiul scripturilor, între mine și un eu mai bun, vindecat de minciună în care îmi promit regrete ca stare de aflare în fapt. oricum, am reușit să mă cunosc mai bine, am reușit să-mi învăț milogeala de a lenevi între capitolele vieții și să trag aerul în plămâni fără să mai tremur în fața necunoscutei zile de mâine. în schimb ce poate fi acolo atât de tragic încât să cad la pace cu mine de teamă de a nu mă rătăci în vaga idee de rai?

acum m-am decis și știu încotro să apuc cât văd cu ochiul minții. știu unde e fericirea, știu ce glas are răzvrătirea și știu amarul întrebărilor fără de capăt, însă nimic din ceea ce simț nu trădează prezentul, nimic nu mă trădează, nici pe 30 de arginți, nici pe tot aurul ce-l pot număra cu respirația tăiată de uimire. și e uimire de fiecare data când realizez că fericirea nu este a unuia singur, ci a celor doi, și că doar împreună pot converti amarul vieții în dulcele sărut al libertății. iar libertatea e fericirea de a te cunoaște până în chipul creatorului turnat ca geneza a ființei tale.