subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

gând ambiguu

Posted by Vali Balcan on February 28, 2011

Îți spuneam că o să plec departe, într-o călătorie, dar tu râdeai copilăresc, oarecum confuză, de parcă nu-mi credeai cuvintele ce sunau ca un gând prost. Îți spuneam că la capătul fiecărei zile îți voi scrie cuvinte, că asta ar fi singura mea formă de conversație cu tine, că de acolo va trebui doar să mă asculți și să aștepți cu patimă finalul fiecărei călătorii. Îți spuneam că voi pleca, iar tu te îngrozeai în fața gândurilor ce te apăsau, risipind orice formă a credinței tale măiastre.

Nu m-ai întrebat despre motive, nici măcar nu ți-ai mușcat buza ca să deosebești realul de vis, pentru că indiferent de starea în care te aflai golul era același. Nu mi-ai cerut nimic, deși era comod să o faci. Ai știut doar să taci ca o statuie infinit frumoasă.

Într-un final ai rupt liniștea și mi-ai spus că voi pleca într-o calatorie din care nu mă voi mai întoarce. Oricum nu același.