subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

unui alt personaj. rutina

Posted by Vali Balcan on March 13, 2012

ne-am dezbătut toate deziluziile acum câteva vremi, pe o linie abruptă înspre ape înghețate, fără un sentiment al pierderii foarte conștiincios. tu inventai verbul primei constelații, eu amețeam de numărul infinit al indiferenței ce părea impar, trecând printr-o ipoteză ce ar fi putut aduce aproape comunicarea dintre noi. însă era mai ferice să zâmbesc a primăvară, a consonante iluzii ce rătăceau în golul fără de farmec al inimii, dar te vedeam atins de secunda morții, în durerea ce-ți sfâșia până la refuz umanitatea. de acolo, cale de doi ucenici, ai definit filosofia iubirii și ai împărțit în mod egal fii risipitori pentru iertarea de a se răzvrăti fără sens. o umbră de căință ar fi cucerit timpul, dar arhipeleagul acesta refuză să aducă aproape singura ființă care contează acestei realități, inventând invective și capitulând într-un dor ce sfârtecă până și verbul răbdării. dar e încă amiaza tinereții, tu încă taci poetic, eu încă descifrez sensul peiorativ al rătăcirii, însă suntem mai aproape de a ne înțelege cu o persoană. du-mă în liniște, pe vântul tău, acasă, schimbă verbul creației din unu în doi, iar eu voi ști să neg golul ce-ți învinge locul. într-un fel tu ești cel care a dezbătut magia schimbării la față, dând sens credinței pentru a iubi dincolo de egoism, dar pentru totdeauna.