subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

realitatea stărilor. (sau dincolo de magie)

Posted by Vali Balcan on August 1, 2011

Am renunţat la a căuta melodii complete, care să reuşească evoluţia stărilor, înţelegând că moftul emoţiilor nu se găseşte în ceva gratuit, într-o repetare generală a unui concept, că pentru a trăi evoluţia trebuie să îmi pun în mişcare valenţa literară, cel puţin în acel jurnal care transformă dăruirea în cel mai frumos concept. Aş putea înţelege frumuseţea în câteva zile, dar taina ei va rămâne o viaţă în retina ce mă păstrează viu. De fapt am trăit această înţelegere, plecând de la un concept ce a devenit posibil, ajungând în extazul ce a potenţat fiinţa în alegerea libertăţii, ca ecuaţie pentru geneza concretizării ei.

Acum mă simt dator să tac, deşi îmi pare imposibil să perfecţionez liniştea, reuşind să las câteva idei să-mi scape exerciţiului. Sunt dator fericirii cu o plecăciune, dar împlinirea ei se face în alt ceas, atunci când contextul va permite. Am găsit în călătorii un rost ce nu-l înţelegeam până acum, am acceptat cele mai frumoase cuvinte, am reuşit într-un final să-mi stăpânesc scepticismul şi să cred în rolul celuilalt, ca o completare a unei nebunii ce nu părea înţeleasă. Am traversat anotimpuri cu natura în pumni, am ascultat poveşti şi am făcut parte dintr-o poveste, am trăit bucuria prietenilor şi mi-am trăit partea mea de fericire, simţindu-mă deplin abia atunci când a fi nu înseamnă unul, ci doi. Am înţeles rolul promisiunilor, trăind într-un mod nou sensul ce-l porţi, apropiind extazul de raţiunea unor puternice stări.

Mă găsesc suspendat în reveria scrierii, încă dator cu o viaţă, de parcă timpul ar însemna şoaptă şi nu îmbrăţişarea ce făcea răsăritul să se nască din nou. Am trăit vara celor mai frumoase întâmplări, dar în suflet s-a născut nevoia de a re-trăi tot acel bine pe care noi îl numim sincretism. Oricum, în faţa beatitudinii timpul nu mai ţine cont de anotimp, devenind aşteptarea ce a făcut posibilă această transgresă ce însemnă noi.