subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

drumul spre casă

Posted by Vali Balcan on May 29, 2012

Îți sunt cu o mare mai aproape de cuvinte, chemat spre casă în răspicări de simțiri, trăind mirajul țărmului fără repulsie sau indulgență gratuită. Aș spune că marea e perfectă, că-ți poartă chipul înstelat, unduit ca o cântare ușor tristă, dar nu pot găsi echilibrul dintre golul de ape și infinitul emoției. Într-un fel rătăcirea este necesară, părăsind străzile înguste ale liniștii pentru abuzul de valuri sărate, trăind gustul amar că pe o ultima rugăciune adusă trezirii la realitate. Dar visul face parte din real, emoția din tine, iar eu mă curăț de spaime în senin răsărit, lăsând nordul în spate ca o ultimă schimbare la față.