subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

Punerea pe literă.

Posted by Vali Balcan on October 5, 2011

Liniștea și-a schimbat sensul, sfârșind în țara pribegiei cu frig nordic, în noapte nedormită, cu sufletul sughițând a dor, implorând un ultim zâmbet cutremurător din inimă. Din liniștea asta se poate scrie cea mai frumoasă poveste, se pot explora expozeele inventării absurdului, dar sensul peiorativ se întâlnește în drumul dintre trup și suflet, separând astfel ploaia de obrajii în care se ascund fantasmele genezei noastre.

Însă îndrăznesc să tac, să iubesc cu patimă amintirea ce se naște din tot ce trăiesc cu tine, să adun și să înțeleg că oricât ar scădea viața din timp, fericirea nu se clatină de sens, nici măcar de dragul unor suflete ușor dramatice, și oricum matematica se închină în fața unui punct din care secunda se naște a mia oară în ochii dimineților tale.

Acum e frig, ca-n serile în care îmi prindeai trupul în umbrele sorilor ce-ți cuvântau destin și controversate stări de bine, reușind să-mi strecori din căldura mâinii în obrajii tăi, flori de toamnă, vii precum căldura Mării Negre cu care am încercat să-ți umezesc dorul de fug, pășind aievea în realitatea ce ne ținea trupurile legate de mâna celuilalt. Apoi mi-ai spus cuvinte ce le uitasem, promise cândva, cuvinte ce au transformat toată rămânerea în definitiv, explicând credința pe toate stările ce acum refuz să le numesc. Oricum, nimic nu poate forța liniștea să schimbe sensul mării de corali, poate doar zâmbetul frumuseții tale, poate nimicul mersului pe ape, dar oare nu cumva liniștea aceasta are tocmai sensul ființei tale?