subscribe to the RSS Feed

Saturday, December 16, 2017

Dionis I

Posted by Vali Balcan on November 28, 2017

Dionis
Adoarme tot mai greu, pierzându-se în amintiri de mult uitate în timp. Zâmbetul schimba expresii pe care nu le conștientiza. Îi era ușor să recunoască emoțiile, le învățase, dar când venea vorba de el, oglinda nu reușea să creeze forme complete. Era puternic. Sau poate doar asta auzea de când se știe: tu ești bărbat, tu ești puternic! oamenii puternici nu își arată slăbiciunile! In fiecare rugaciune din fiecare dimineata se ruga sa intaleasca si el un om puternic. Taica-su, taica-su nu avea timp sa devina un om puternic, blocat tot mai des in licori ce-i ametesc gandul devenirii. Astăzi ești puternic, astăzi o să reușești, poți mai bine, isi repeta pana-l dureau buzele!
E aproape iarnă, se vede după ultimele frunze rămase să își traiesca declinul. Totul trebuie să adoarmă ca să se regenereze. Pentru el nici somnul indelungat al depresiei nu mai avea efect. Le încercase pe toate in exces, în capul lui, în umbra gândului că ar putea fi și altceva decât forma asta ce doar pare că trăiește. A învățat să simuleze la perfecțiune viața unui om puternic, impresionand prin titulatura ce i-o aducea functia. Cu ele ii ieșea de fiecare data când reușea să nu se îndrăgostească de acel moment de emoție care-i hrănea toată foame de iubire. Nu verbaliza dincolo de rațiune și refuza să-și recunoască nevoia de afecțiune. Rănea orice îmbrățișare cu inima lui absența, devenind din ce în ce mai adâncit în amintiri și în viața pe care doar și-o închipuia. Funcționa zile întregi fără interacțiune, dar foamea, foamea îi cântărea deciziile spre verb. Și golul de a fi creștea la umbra tot mai deasă a ființelor care-i perindau timpul, pe care de altfel le ducea spre exasperare. Nici vina nu mai pare atât de reală, cum viitorul e doar proiecția vieții pe care o va trăi cândva, atunci când ultima emoție va fi uitată.[…]