subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

dincolo de cuvinte. dimineţilor tale

Posted by Vali Balcan on April 30, 2011

E dimineaţa unei alte stări. Nicidecum o lentoare anapoda, poate doar o rază ca efect pentru amarul acela al licorilor, aproape de zâmbetul în care se măsurau ferestrele împovorării. E despre fiecare neînţeles al scrisorilor, undeva întinse între nord şi acasă, pe o mare ce adânceşte toate deziluziile în forma de care nu te pot nega. Astăzi povara nu o poartă umerii falşi ai nepăsării, astăzi pietrele tac sub paşi şi betonul întinereşte de veselia călătoriei ce mă aşteaptă. De aici până în miriştile iluziilor e doar o palmă pusă pe harta minţii, peste poduri şi ape întinse ce par să ne răcorească frunţile însetate. E o palmă ce te acoperă de mister, aşteptând clipa în care se vor deschide uşile templului pentru soare, trecând apoi gândul în jertfa de seară a tuturor cuvintelor pe care le promiţi, acoperindu-ne cărarea de emoţia revederii tale, traversând porumbei între poezii şi defectele cerului.

Într-o iarnă am ştiut visul, am ştiut lepădarea, despletindu-ţi sufletul în bătaia vântului aducerii acasă, într-o altă consonantă stare de beatitudine. Şi nici măcar nu a fost nevoie să lepezi timp, ştiind că verbul revelaţiei nu se găseşte pe dinlăuntrul depărtării. Se întâmplă să laşi melancolia să te cuprindă şi să inghenuncheze în ritmul aflării inimii, apoi să o rogi să-ţi dea bezele pentru micul dejun şi două căni pentru ceai. Apoi incendiezi flori în palmele tale reuşind spectacolul perfect pentru trecerea primăverii.

Spre seară vom înţelege aurora boreală în echilibrul tău interior, depăşind în minune toate magiile vremelniciilor.