subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

unui alt personaj. metehne

Posted by Vali Balcan on December 17, 2012

credeam că te cunosc, că-ți știu limita și epifania rătăcirilor, dar poate că-mi înșeală sensul revenirea, însă știu că la granița dintre hoiar și poet se află invida ta. probabil că ți-a priit umanitatea, poate în căldură toridă, poate în lacrima durerii învinuirii lumii, dar știu că într-o seară de vară ți-ai plâns răzvrătirea din pumni în lacrimă umană. și era atât de limpede că se scriau iluzii, ca o memorie în ultimele clipe de final de an, de cer murdar, de om murdar, de gând murdar. și oricum nimic, nici măcar scrierea a tot ce a fost greu, nu mai da timpul înapoi pentru un taumaturg infinit cum e iubirea. și știu să fiu efemer, să mint și să decid să fiu orice altceva decât schimbarea la față a puterii tale. într-un final am reușit să-mi pese, să mă rătăcesc cu scop într-o inimă, să-mi înving nădejdea de a nu simți ținere de mână, nădejde pe care o curtam când mă juram să nu mai înțeleg sentiment hoinar pe inimă hoinară. acum sunt viu, lumină fără oboroc, secundă fără acel tic-tac obositor, sare pentru gustul ce-mi trezește setea de roșu pletoric, de izvor secat în suflet pustiu. iar mâine, mâine o să fiu aceeași lumină, același gust, dar secunda va fi clipă, iar clipa anotimp, iar anotimpul etern, iar eu un bătrân magnol ce-și va număr veșnic ramurile îndreptate ca o rugăciune spre cer, ca o meteahnă pentru flori perene, pentru amorțirea ce-mi pare viu și verde în aceeași sevă din care mă îmbăt de fericire. și atunci îmi  vei ști sufletul ca pe tatăl nostru, ca pe chipul Străinei în inima mea.

s-a (mai) stins o lumină

Posted by Vali Balcan on February 12, 2011

Ieri, zorile, nu au fost o punere pe gânduri, ci o punere pe inimă a durerilor, a unor cuvinte ce au blocat aerul preţ de câteva clipe. O săptămână de tăcere nu este suficientă, un gol imens nu face loc altor goluri, dar vestea că încă cineva drag s-a stins răneşte greu.

De o vreme îndelungată găsesc o pace frumoasă în fericirea ce o trăiesc zi de zi, dar dincolo de toată balanţa binelui, trag timpul mai aproape pentru a fi real. Durerea de acum e reală, dar în faţa morţii nu poţi decât să taci şi să plângi, uneori cu lacrimi, alteori cu melancolia ce-ţi sparge pieptul. Deşi forţa trecerii în nefiinţa ne dărâmă, reuşesc să-mi amintesc de femeia aia plăpândă ce muta cerul cu credinţa ei, dintr-o parte în alta a zâmbetului, ca mai apoi să înfrunte uraganele durerii. Niciodată nu s-a înclinat în faţa înfrângerilor, ci a păşit maiestos atunci când Porţile şi-au ridicat capetele ca raiul s-o primească Acasă.

Ieri era o alt fel de dimineaţă, dar acum totul e dureros de real…

lumina pe care o știu

Posted by Vali Balcan on January 8, 2011

Am învățat numele tuturor nopților de iarnă, a trebuit sa o fac, a trebuit să le iau ca atare și să le adun cu ceva. A trebuit să le împart din amiază până în dimineață, a trebuit să accept că se întind atât de mult încât au uitat și ele de geneză. Lumina artificială păzește pașii și astâmpără o fugă tenebră, dar nu reușește să îmbuneze soarele de primăvară.

Am învățat despre frumusețea nopții, despre o plimbare în pasul grăbit al stelei de nord. O liniște infinită adună gânduri pentru Dumnezeu, o pace cumplită câștigă sufletul ca o fredonare de vals. E pentru prima oară când nu mă satur de noapte, e prima oară când accept întinderea ei exagerată. Nu mă îndoiesc de lumină, doar că liniștea nopții e ca un balsam peste cuvintele ce rănesc sufletul, cuvinte din guri acum adormite de noapte.

Lumina pe care eu o știu nu tremură în fața nopții, ci adună în ea fiecare secundă din veșnicie, ca o împlinire a timpului din rai.

E noapte adâncă, dar asta înseamnă că se apropie dimineața, curând, fără ca Soarele să lenevească într-o logică șubredă. E seară superbă, dar asta e doar o altă forma a Luminii pe care eu o știu, formă prea puțin înțeleasă de predicile unor generații demult adormite.

Lumina pe care eu o știu se poartă în inimi, ca de acolo infinita iubire să lase raiuri și să vină indiferent dacă e noaptea sau ziua fericirilor noastre.