subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

lumina pe care o știu

Posted by Vali Balcan on January 8, 2011

Am învățat numele tuturor nopților de iarnă, a trebuit sa o fac, a trebuit să le iau ca atare și să le adun cu ceva. A trebuit să le împart din amiază până în dimineață, a trebuit să accept că se întind atât de mult încât au uitat și ele de geneză. Lumina artificială păzește pașii și astâmpără o fugă tenebră, dar nu reușește să îmbuneze soarele de primăvară.

Am învățat despre frumusețea nopții, despre o plimbare în pasul grăbit al stelei de nord. O liniște infinită adună gânduri pentru Dumnezeu, o pace cumplită câștigă sufletul ca o fredonare de vals. E pentru prima oară când nu mă satur de noapte, e prima oară când accept întinderea ei exagerată. Nu mă îndoiesc de lumină, doar că liniștea nopții e ca un balsam peste cuvintele ce rănesc sufletul, cuvinte din guri acum adormite de noapte.

Lumina pe care eu o știu nu tremură în fața nopții, ci adună în ea fiecare secundă din veșnicie, ca o împlinire a timpului din rai.

E noapte adâncă, dar asta înseamnă că se apropie dimineața, curând, fără ca Soarele să lenevească într-o logică șubredă. E seară superbă, dar asta e doar o altă forma a Luminii pe care eu o știu, formă prea puțin înțeleasă de predicile unor generații demult adormite.

Lumina pe care eu o știu se poartă în inimi, ca de acolo infinita iubire să lase raiuri și să vină indiferent dacă e noaptea sau ziua fericirilor noastre.