subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

un număr anume

Posted by Vali Balcan on April 9, 2011

Poate nu are sens să mă explic iarăși, de fapt nici nu mai știu ce e sensul, încotro mă duce și de unde mă apucă. Nu e ca direcția aia în care merg toate mașinile, nu e ca la școala de șoferi când înveți indicatoarele, sensul ăsta are o altă paloare, un alt rost. Confund prea mult noaptea cu ziua, somnul cu mersul tipic al naturii, amețind astfel orice reper după care te găsesc. Cândva nu erau zile, era doar o idee sub care ai ales viața, era libertate sau credință, indiferent de iluziile la care te supuneai. Apoi mi-ai întins o numărătoare și mi-ai spus câteva cifre. Nu cred că erau mai mult de o sută sau poate o suta și ceva, dar nu mă tulbură acel ceva ci acea sută. Nu încăpea pe numărătore, nu avea loc, nu știam nici măcar să stau într-un loc ca să ajung acolo. Într-un fel nu au sens toate aceste numere, de parcă ar trebui să mă vindec prin matematică, de parcă ăsta e rostul primăverii: să număr!

Îmi e mai simplă credința pentru că ea este debarasarea de iluzii. Poate au sens toate imaginile, dar dincolo de ele nu se află un alt chip ascuns, ci frumusețea. De fapt ăsta e rostul numerelor, răbdarea într-o credință ce face sens deziluziilor, ca și cum durere e vitală procesului. Ar trebui să știu că asta e parte a libertății la care faci referire când ne vorbim. Până la urmă nu e vorba de un joc de litere și cuvinte în care cineva câștigă la final, e viața noastră care se întâmplă dintr-un gol infinit, dar ca o proiecție de stări ce păreau imposibil de redat. Oare debarasarea de iluzii face posibilă vindecarea lăuntrică? (sau e suficient să număr până la o suta și ceva?)