subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

despre idealuri

Posted by Vali Balcan on January 31, 2011

Idealurile se nasc uşor, ca o consecinţă a unei seri superbe în discuţii sau în linişte sufletească. Se nasc uşor pentru că forţa cu care sunt demarate este imensă. Apar ca o necesitate a vieţii, ca o iesire din monotonie spre ceva superb, ceva ce reuşeşte să ne stabilizeze viaţa care se îndreapta spre un declin iminent.

Fără idealuri timpul va fi dificil, fără o ţintă clară rostul vieţii se va bloca într-o simplă existenţă. Etapele tinereţii au nevoie şi cer motivaţii, cer să existe un echilibru, cer îndreptarea către ceva.

Practic vorbind, va fi mult mai uşor să treci peste o lună dificilă la locul de muncă, dacă ştii că la sfârşitul ei vei fi recompensat cumva (vacanţă, călătorie etc). Ideea aceasta se poate aplica în foarte multe domenii ale vieţii. Dacă te îndrepti către ceva concret timpul va fi doar o constanta, nu un duşman veritabil.

În ceea ce mă priveşte, pentru a-mi uşura timpul petrecut în Nord, am fost obligat să-mi definesc bine ţelurile şi idealurile. Am fost motivat să trasez pe harta timpului fiecare punct al fiecărei călătorii pe care o voi face. Am început cu nunta lui Gabi (deşi e cea mai îndepărtată pe harta timpului), am adăuga ţari şi oameni pe care trebuie să-i întâlnesc, am pus accent şi pe studiile pe care le voi face şi care mă vor ajuta în trecerea timpului.

Nu încerc să evit viaţa, încerc doar să îmi umplu trecerea ei de momente memorabile. Urmează alte poveşti şi lucruri palpabile. Avându-le pe toate într-o harta mentala şi într-o schiţă fizică, reuşesc să depăşesc iarna nordică şi să înţeleg că fiecare zi este un alt pas către împlinirea unui ideal.

Acum am idealuri, dar curând forma lor va fi reala, trecâd peste beatitudinea unor momente de perfectă creaţie mentală.