subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

să nu te pierzi de mine

Posted by Vali Balcan on March 24, 2012

nu mai trebuie să te explic, nu mie, nu conștiinței universale, nici măcar lugubrei înșiruiri de chipuri sfârtecate. nu mai trebuie să înțeleg foamea de albastru întunecat în mare, nici azi, nici în veșnicia incolor de plină. nu mai trebuie să spun cuvinte ce vindecată, nu omului, nu ratării sociale, nicidecum sfârșitului de clipă nefastă. nu mai trebuie să fac ceva anume, deși e primă-vară, dar plouă fără iertare, tace fără-ncetare. nu mai trebuie să judec, nici elogiu, nici om tâmpit îndoctrinat, dar pot să tac și să sfârșesc înțelegând inutila formă a lipsei de minte. nu mai pot rătăci, nu în pragul nebuniei, nu în haina fiului risipitor, nu pe vântul deznădejdii. nu mai simt natura ca o pată de lumină, nu din invidie, ci din golul delăsător al lipsei tale. nu mai am cuvântul ca pedeapsă, nici de furie, nici de idolatrie scandinavă, ci doar ca formă a blândei tale realități. nu mai e demult poem, nici lirică absolută, nici basm sfâșietor, nu ca explozie de fapte, nu ca invazie de vară. nu va mai exista final, nu în palmele tale, nu în veșnicia numelui meu, nu în rostul credinței individuale. de fapt e doar clipă, curând, acasă și tu, iar de acolo voi ști să-nțelepțesc și să iubesc fără singurătatea de acum.