subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

unde mă aflu?

Posted by Vali Balcan on November 2, 2012

Am stricat două texte tot încercând să-mi explic liniștea, să-mi scuz dreptul de a mă recapitula, încercând de fiecare dată un alt început, cu alte multe promisiuni, însă știu că scrisul e un moft devenit vital, publicarea însă e doar o formă cenzurată de a mă trăi. Nu am capitulat și nici nu am deviat în amurgul idolilor, ci mi-am educat graba de a lovi în maturizarea gândirii. Am tot învățat să tac și să trec mai departe, să nu mai acuz sau să scuz idolatria cu care oamenii își formează idei. Suntem oameni liberi, chiar dacă libertatea nu se scrie doar pe pancarte sau ca scuză pentru desfrâul păstrării tradiției și nici pentru copilăria propagandei modernizării în masă a noțiunii de adevăr absolut. Observ că nu mă mai agit atât de mult, că în sfârșit încep să înțeleg respectul datorat adversarului, fără noimă pentru zâmbetul edulcorat al eșecului. Într-un fel mi-am conservat toată liniștea pentru a o converti într-un nou început. Nu am pretenția că voi reuși stabilitatea exemplară, dar știu că mă aflu în punctul în care din egoism am învățat că în doi costul eșecului e mult mai dificil de întâlnit. Probabil fiecare avem un gol al deznădejdii, o aură lipsă pentru complet, o parte ce nu poate fi umplută de niciun concept științific. Eu am găsit forma aceea de complet într-o ființă la fel de convinsă de adevăr ca și mine. Sunt sigur că timpul va face public și oficial orice gând care mă îmblânzește, iar acum trebuie doar să trăiesc viața ca un prezent continuu, bucurându-mă și întristându-mă de câte ori este necesar, învățând zi de zi că viața nu e doar un șir infinit de clipe perfecte, ci urmează și un curs al durerii, păstrând timp și pentru trecerea prin icoană a gândurilor ce lasă un gust amar rațiunii, dar care se vindecă atât de ușor prin dulcele sărut al golului devenit femeie, ca o realitate covârșitoare pentru fiecare rugăciune oprită în tâmpla Divinității (sătulă de povara reinventării pentru încă o zi a luminii). Într-un final voi reuși să mă transfer în text pentru fiecare zi, iar când voi uita să mă aprob veți uita să-mi blamați ratarea în detrimentul unei zăpezi mentale ce va acoperi păcatul de a ne asuma pentru încă o zi prezentul.