subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

prima gură de aer

Posted by Vali Balcan on June 27, 2011

Cu greu mi-a făcut timpul loc pentru a scrie. Când noaptea se traduce prin câteva ore de înserare, pierzi şirul poveştii şi rămâi blocat în miracolul răsăritului, undeva foarte devreme. Gândurile şi-au găsit locul, undeva pe aripa dreaptă, ca un zbor şchiop în echilibru.

E foarte simplu să treci de la o stare la altă când visezi, când analizezi fiecare discuţie pe care ai avut-o, când toate cuvintele îşi joacă rolul în faţa judecăţii. E uşor să fii fericit când te cunoşti, când îţi trăieşti libertatea pe ceruri, nu pe tabla de şah. Într-un fel fericirea nu ţine niciodată doar de tine, ea are nevoie de un punct de sprijit, iar ţie nu-ţi rămâne decât să alegi punctul de sprijin în care să te încrezi. Şi apoi speri că alegerea făcută este cea corectă, aşteptând furtuna ce va testa duritatea credinţei, determinând astfel lungimea fericirii.

Cu fiecare seară tot mai aproape îmi pare devenirea, proces în care toate cuvintele se vor împlini de magie, devenind vii, devenind mâini şi umeri, suflet şi sentiment suprem. Cu fiecare seară găsesc lumina tot mai necesară, cerşind mângâierea aripilor de serafim, dezgolind frumuseţea ce nu ştie refugiu. Uneori e infinit greu să potolesc mintea din fuga ei nebună, încercând să spargă misterul neputinţei cuvintelor, reuşind doar o pricepere amară despre spaţiu şi timp. Apoi reuşesc să mă întorc în prima scrisoare, acolo unde liniştea aprinde revederea.