subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

străinei, ca o repetare de cuvinte.

Posted by Vali Balcan on April 3, 2011

Nu ți-am mai scris de mult timp atât de vizibil, nu am găsit suficient ecou în scrieri încât să clatin muntele acesta al necredinței. Acum îți scriu, deși credeam că voi tăcea duminicile, îți scriu fără o stare în care te-am găsit încă de la prima imagine. Nu știu dacă purtai același sarcasm pe umeri, însă am găsit o potrivire a ta într-o lumină nouă, fără să clatin de sens prima mea revelație. Era vorba de poezia aia pe care o fredonai fără o știinta aparte, însă am găsit sensul ei într-un alt răgaz al tău. Poate literele aveau acum altă formă, însă mi-ai lăsat libertatea să cunosc fuga aia nebună ce-ți stătea în sânge ca o nestăpânită furie asupra lumii, dar grația cu care ai reușit să mă convingi a devenit credință.

Probabil e un amalgam de reveniri, dar un gol păgân nu a fost doar util ci și condiție în care să existe primăvară în Midgard. Mă apropii de fiecare dată și nu găsesc toate cuvintele în ordinea potrivită, ca o cumințenie de care nu știam să dau dovadă decât în serile alea în care te priveam pe furiș, atunci când nici măcar ceața nu reușea să-ți închidă ochii visării. Poate e prea devreme să cred că în fiecare final există un dor ce crește, un dor ce descoperă o parte întunecată a binelui, ca și cum ar putea exista o definiție a binelui nostru.

E anapodat fiecare stare, dar de o beatitudine ce-mi mângâie termenii poveștirilor ca pe niște artificii în calculul controlului. Nu e neapărat să știm din mâinile cui s-au născut toate aceste prerogative ale existenței noatre, dar cred că de acolo a fost suficient să te știu, ca un vis ce s-a împlinit de culoare. Îmi amintesc că era o zi teribilă când te-am scris prima oară, iar acum e o zi în care cuprind răsăritul cu umerii convinși de existența ta. Uneori te confund cu marea asta sălbatică, alteori te-am rătăcit printre iluziile unor jalnice trecatoare, de multe ori doar am știut că ești a mea dintotdeauna, iar acum m-am hotărât să nu-ți rătăcesc pașii, devenind astfel parte a creației mele.