subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

frământare I. străinei

Posted by Vali Balcan on July 15, 2011

Pe gândul acesta nu se mai construiesc desfiinţări, nici măcar seri de aberaţii, poate doar o enigmă a tuturor secundelor de bine, de la creaţie până la tulburare logică. Pe gândul acesta nu se mai sting ape, nici măcar iluzii, ci doar inserări departe şi forţe plăpânde. Apoi se întâmplă o noapte prea tulbure, un vis scufundat în basm, un rost al definiţiei şi mult spectacol boreal. Se întrece cerul în constelaţiile găsirii tale, un rost pentru un vis, un sărut pentru o întâmplare, un gând pentru toată vara. Apoi ne discutăm recenzia perfecţiunii, între literele ce te-au făcut posibilă şi golul ce ne-a convins vocabularul, împingând verbul simţirii pe stare ce o trăieşti în fiecare dimineaţă.

Un gând ca un sughit metaforic, o linie ca o traversare a mării de smarald, răsăritul ca figură de stil şi întâmplarea ca adevăr empiric. De acolo se nasc gândurile ce supun stările şi mofturile unor clipe de extaz melancolic. Apoi revin toate promisiunile nădejdii pe credinţa aia perfectă, ce are formă de vis sublim, însă e realul ce transferă anotipurile în părţi necesare lumii.