subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

ne putem rătaci reciproc. (introiecții)

Posted by Vali Balcan on March 23, 2011

Ne putem rătăci reciproc. Nu e nevoie de o convingere literară, nu e nici măcar nevoie de o evoluție semnificativă a sensului feminin. Poate e nevoie doar de o părăsire a extazului primordial, ca și cum am răni primăvara de îngheț, ca o conservare infinită a unei proiecții de cuvinte ce aveau rostul de a ne salva.

De fapt ar fi mai bine să ne rătăcim separat, astfel ar exista șansa unei găsiri într-un dans pe care niciodată nu-l voi învăța de la tine. Ascult obsesiv muzica ce-ți încânta o dimineață, doar că pe atunci era doar o reverie, iar acum e o stare ce te ține încă aproape de universul meu. De fapt ar exista prea multe aspecte ce te țin aproape, doar că ai ales să le găsești lipsite de un sens extatic, ca și cum sunt aceeași imagine care îți răpește privirea când te trezești. Nimic exploziv, doar același loc plin de o culoare, nicidecum perfectă.

Ne putem amăgi reciproc că am întâlnit perfecțiunea, asta și pentru că ar fi imposibil pentru cineva să ne demonstreze că ne înșelăm, dar oare suntem atât de buni actori încât să ne convingem că izvorul găsit poate fi cuprins pentru etern în acele pagini pe care nimeni nu știe să le numere?

Știu doar că primăvara aceasta voi ajunge să văd orașul cu care te confund pe tine, dar oare singurătatea va fi suficientă pentru tinerețea asta conservată într-o valoare îndoielnică? Aș putea crede că pe străzile acelea te voi întâlni, fără să greșesc ceainăria. As putea dori să te găsesc în acea cameră înaltă citind despre magii, asortând fiecare zâmbet cu ceaiul pe care niciodată nu-l vei greși. Probabil e mai util să memorez dorințele decât realitățile, mai ales că în ele tu afli o stare ce asigură necunoscutul. Oricum nu mă tem de nimic efemer, fie vorba și de un experiment în care eu sunt lipsa verbului a deveni, iar tu orice întrebare pe care nu o știu răspunde.