subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

paranteză

Posted by Vali Balcan on May 26, 2011

Dacă îţi dau o pagină goală o să înduri secundele fără lumină. Oricum literele nu au rolul de a face diferenţa, suportând doar o conversie nereuşită a stărilor în alfabet sau spaţiu. Iar noaptea e doar un pretext pentru nebunia din care se înţelege rostul prezentului, nu ca blocaj intelectual ci ca motiv pentru a continua misterul ochilor tăi.

Te găsesc mereu aproape, indiferent de matematica ce pare că te-a rănit, obişnuind mersul cu o formă brutală de salt, însă am găsit că nu o stare defineşte fiinţa, nici măcar o clipă luată deviant nu poate convinge capătul drumului că se află în timpul greşit. O multitudine de stări conştiente fac posibilă devenirea, iar o frământare are rol de relaxare negativă, deci poate fi bolnăvicioasă. Trecând peste o eroare de calcul, matematica va suferi poezie, aici exagerând cu termenul tocmai de dragul sentimentului ce flutură stabilitatea. Uneori se întâmplă balansul, cauzele fiind inexacte, mai ales că noaptea e doar o stare pentru dimineaţa ce te aduce aproape. Oricum nu e vorba de o depărtare, ci de o expunere a fricilor pentru alţi umeri, încercând parcă să probez reuşita formei lor. Înţeleg că încrederea nu se stabileşte într-o seară, nici măcar într-o zi. (rămâne de văzut dacă există un alt timp mai bun decât prezentul acestei linişti ce mă convinge)

Ştim amândoi că pagina nu e goală şi că nu s-a clătinat nicio credinţă, însă îmi dau seamă că am trecut prin afazie, tulburând pentru o seară toată emoţia ta. Dar oare tulburarea asta e chiar îndemn pentru îndoieli?