subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

Pentru apropieri şi (în)depărtări.

Posted by Vali Balcan on February 20, 2014

Nesomn
La capătul puterilor mele eşti tu,
frământându-te fără încetare
între ţărmurile ca două linii de nisip
presărate ostentativ sub dunga orizontului,
îndoită sub noi.
Îmi vine să te întreb
pe unde-ţi mai paşti gândurile albastre,
adânc pierdut în tine, şi să-ţi strig,
zguduindu-te,
să nu uiţi să-ţi adapi visurile nărăvaşe
la colţul înalt al soarelui dintr-o joi.
Cum de tu păstrezi mereu odihna,
nesfârşită taină între doar patru pereţi,
iar mie îmi rămân bucăţi grele de veghe,
atârnate de tâmple şi de ochi
şi de cerul prea plin dintre noi?

Elena Toma(18 ianuarie 2014)