subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

Lucruri mărunte

Posted by Vali Balcan on November 10, 2011

Într-o ușoară stare de costernare îmi pun câteva întrebări. De fapt ar trebui să ignor cursul unor întâmplări, să le înțeleg ca mofturi umane, dar rămân ușor dezamăgit de complexitatea cu care se transformă relațiile dintre oameni. Îmi permit această lamentație tocmai din cauza celor implicați în proces, oameni cu care relaționarea se întâmplă dincolo de un profit social. Am constatat că indiferent cât de mult bine faci unei persoane, în momentul în care acel bine se termină (deși e un fapt gratuit, total simplu) și totul revine într-un curs normal, cu o relaționare la fel de corectă, riști să cazi în dizgrație. De acolo apar acele nemulțumiri ușor impertinente, cu chipuri zdrențuite de nemulțumiri total nerealiste. A face bine e un fapt total benevol, iar încetarea lui nu presupune nașterea răului, ci revenirea la statutul inițial, acela de amiciție ghidată de legătura celor implicați în proces.

Fiecare individ poate avea o părere despre efectul încetării acelui bine, dramatizând până la refuzul logicii expozeul final. Uneori se merge până acolo încât individul își alocă un drept care nu-i aparține de fapt, care are un termen de valabilitate, constrâns fiind de o anumită situație. Ce e grav e felul cum înțelegem finalitatea procesului. În momentul în care uităm binele și vedem revenirea la normalitate ca rău, riscăm să ne pierdem întreg statutul social construit până-n acel moment.

Nu vorbesc despre transformarea binelui în rău (sunt foarte multe cazuri în care răul poate distruge o viață întreagă de bine, balanța nefiind egală valoric – un rău putând fi egal cu ani întregi de bine), ci despre limita unui favor, care până la urmă ar trebui înțeles ca bine, nu ca depresie morală. Încă îmi pun întrebări, dar poate că așa se judecă caracterul omului veșnic nemulțumit, care crede că i se cuvine totul, indiferent de mersul natural al lucrurilor. Iar una dintre întrebi mă bântuie: se merită să ai astfel de prieteni care nu pot vedea dincolo de un câștig egoist, care nu pot fi recunoscători oricât bine le-ai face, care în momentul în care încetezi să le mai faci favoruri te întâmpină cu alți ochi? Poate că da, poate că sunt doar procese în șlefuirea răbdării, dar oricum, până la urmă e vorba de lucruri mărunte care trec odată cu astfel de oameni.