subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

colecţionarul (part. I)

Posted by Vali Balcan on August 3, 2011

Şi-au început ploile, ca nişte făcătoare de minuni pentru întinderea gândurilor, ca o răcoare pentru zilele apusului încântător, fără de farmecul aşteptării. Pare toamnă, gata pentru lungile lecturi, ca o indiferentă stare de spirit. De fapt am grăbit toamna cu o carte anume, analizând reacţia nebuniei, scuzele abisale şi farmecul demenţei pentru un naiv obsedat de un anume tip de frumos. Se înţelege foarte bine rolul personajului în căderea verii, iscodind anumite litere, revelând magia ce se strecoară rar în scuzele acelea infinite. Aş spune că doresc un final anume, că ar fi anapoda să nu existe sacrificiul demenţei, măcar de amorul artei, dacă nu de dragul construcţiei psihologice. Până acum e un şir al poveştii foarte viu, deşi se explică ideea doar prin raportarea personajului la fapte, prin scuze şi filosofii banale, evocând infernul minţii umane atunci când deţine puterea de a se împlini.

Într-un fel aş dori să amân citirea, să pun balanţa în psihanaliză, oprindu-mă undeva aproape de final. De acolo va trebui să citesc cu voce tare, ca pentru doi, tremurând real în faţa destinului ce-i este scris fetei. Partea umană cere clemenţă, iluzie de final fericit, de parcă totul e un joc ipotetic, când de fapt matematica îi condamnă să-şi trăiască rolul indiferent de consecinţe.  (Oprind lectura din cauza unei alte seri la serviciu, rămân cu interogaţiile ce-mi dau iluzia că am putere asupra sfârşitului cărţii, abuzând astfel de liniştea ce-i tremură speranţele. Dar să fie oare atât de brutal jocul încât, în cele din urmă, obiectul să posede posesorul?)