subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

gând II

Posted by Vali Balcan on February 14, 2011

Astăzi iubiţi, dragilor, iubiţi şi flori şi clipe şi cuvinte. Astăzi spuneţi tot ce trebuie, faceţi tot ce trebuie, scrieţi, citiţi, bucuraţi-vă. Astăzi faceţi tot ce vreţi, poate pentru că doar astăzi se vede, poate pentru că este necesar acest avânt de zile şi flori. Dar nu doar pentru astăzi, nu doar pentru acum, nu doar pentru o singură zi, ci pentru un infinit de acum.

Iubiţi, dragilor, iubiţi astăzi pentru că mâine, mâine vom purta din nou doliu şi vom jeli, vom jeli si vom tăcea pentru toţi cei dragi care au ştiu iubirea pe inimi.

cuvinte ce păstrează spiritul viu

Posted by Vali Balcan on December 21, 2010

Uneori e suficient un telefon pentru ca stările dimineţii să nu mai conteze. Un simplu telefon şi simţi cum se apropie Crăciunul, o voce şi simţi trecerea anului nou tot mai departe, adânc în marea gândurilor. Nu credeam să recunosc vocea fericirii atât de devreme, nu credeam să fie într-o plictiseală teribilă într-un oraş cu case şi străzi albe.

Printre dialoguri familiare, ce aduceau tot mai aproape frumosul, dar nu din cauza unui Crăciun vopsit să pară viu, ci cu o naturaleţe corectă, s-a strecurat un al doilea glas. Mi-a făcut inimă să tresalte, ca o Evanghelie proaspăt descoperită între ruine. Am simţit că pregătirea pentru sărbători e doar un fals pretext în a fi buni, în a ne împăca cu eşecurile noastre, în a tinde spre ceva ce nu considerăm neapărat util.

Fericirea nu poate fi falsificată pentru mult timp. Poate e un fals pretext să fim buni de Crăciun, să mâncăm în familie alături de cineva drag, să simţim că suntem vii. Poate e o trezire la realitate necesară. Uneori o voce e suficientă şi în plus scuteşte toată forma asta fără de fond a mascării.

E mai simplu să te ridici din pat şi să trăieşti, dar nu frica de a da piept cu tine, ci dezmorţirea care îţi cere chipul înapoi. Fericirea e mai mult decât o zi perfectă de sărbători, decât împlinirea tuturor visurilor. Fericirea se poartă în noi, iar uneori e trezită de o voce, de glasul acela ce îţi răscoleşte inima, ca şi cum ţi-ai primi trezirea la realitate din lumina inocenţei ei.

Astăzi vocea ei a fost suficientă, deşi probabil nu a-ţi fi înţeles niciun cuvânt din tot amalgamul expresiilor, ca şi cum beatitudinea ar avea doar forma ei micuţă. Astăzi am înţeles ideea Crăciunului. Mulţumesc, Anabella.