subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

rămânerea în timp

Posted by Vali Balcan on March 14, 2011

Nu pot consuma toată frumusețea zilelor de frica melancoliei. Aștept cu răbdare să memorez fiecare moment și să-l traduc prin ceva natural, să-l atasez la ceva și să-l am veșnic. Poate așa voi găsi mereu echilibru, poate nu e vorba doar de personajele din imaginie, ci de mine raportat la beatitudinea din inimile lor.

Gândind, departe de liniștea aceea perfectă, într-o aglomerație de imagini, reușesc să mă strecor afară din icoană și să conștientizez că partea aceea din fericirie aparține familiei. Rolul ei nu se poate înlocui, iar personajele capătă valoare în functie de necesitatea lor de relaționare, de disponibilitate și de naturaletea de care dau dovadă.

Viața se întâmplă, iar familia se împarte între cei de același sânge și persoanele care se apropie suficient de mult încât să devină familiale. Niciodată nu se confundă cele două categorii pentru că rolul jucat va diferi extrem de mult.

Acum e doar un procesc la care mă supun fără prea mare efort. Prefer să tac și să trăiesc acele momente în loc să le scriu. Simt că aș limita și ca aș condiționa acea stare de bine dacă i-aș spune pe nume. Poate nici nu are nume, poate e doar o altă seară frumoasă în mijlocul celor dragi, poate sunt câteva zile care îmi par ca o seară, dar fiecare dintre noi a știut că suntem compleți doar în celălalt, indiferent dacă am înțeles sau nu complexitatea sau forma creației noastre.