subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

duminici efemere

Posted by Vali Balcan on January 17, 2011

Acasă fiecare duminică însemna ceva diferit. O deşteptare devreme într-un timp de linişte sufletească, un mic dejun foarte simplu şi un ceai fierbinte cu tata. Apoi mergeam spre biserică, locul unde-mi hrăneam duhul în cuvinte veşnice. Uneori reuşeam să fiu atent până la capăt şi simţeam că Cerul îmi este mai aproape, trăind astfel o beatitudine combinată cu eternitatea. Era cel mai frumos timp al săptămânii care îşi avea împlinirea într-un prânz al familiei. Bunătăţile mamei echilibrau balanţa dintre trup şi suflet. Ştiam că suntem fericiţi. Nu aveam nevoie de altcineva să ne-o zică. De fapt fericirea se trăieşte, nu se zice pe litere efemere. Urma un timp de linişte şi mii de poveşti frumoase. Spre seară ne apropiam iarăşi de Cuvânt şi îl ascultam cu plăcere. Întotdeauna am găsit un interes deosebit către ideile din acele clipe. De fapt de acolo s-a născut curiozitatea mea pentru studiul religiilor.

Nu ştiu cât am reuşit să ţin sufletul viu, dar acele duminici au rămas ca un foc infinit în inima mea.

Acum am alte duminici. Nu le înţeleg rostul pentru că nu pot să le deosebesc de restul zilelor. Vin şi trec ca şi cum nimic nu s-ar intapla. Nu mai au rol definitoriu, nu pot încheia şi nici nu pot deschide o săptămână. Există doar ca data fixă într-un calendar. Nu mai au aceeaşi putere. Poate e de vină programul acesta tulbure al lucrului, poate am pierdut undeva pasul acela către veşnicie. Nu simt că am rătăcit, dar nu simţul defineşte concretul. Sunt într-o duminică oarecare, fără o dimineaţă cu o linişte reală, fără un prânz real şi fără o seară a studiului.

Nu vreau să mă prind în trecut şi să exagerez trăirea viitorului, vreau doar să nu uit geneza primelor idei. Aleg să trăiesc prezetul şi să găsesc un gram de linişte în fiecare duminică, ca o re-amintire pentru acele clipe unice în felul lor.

Poate într-o zi va fi iarăşi dimineaţa în care timpul va avea răbdare cu oamenii, ca duminica în care Divinul a sângerat de uman.