subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

gând teluric. Străinei

Posted by Vali Balcan on November 26, 2011

O pagină goală între mine și tine, un răsărit pe coasta nesfârșitului și un dor ce spulberă timpanul timpului.

S-au deșteptat nesfârșitele nopți, Straino, păstrând  în ele atomul găsirii tale, cuvinte născute din inimi tinere și patima unei vieți împreună. O fotografie stă dovadă liniștii ce-ți adâncește veghere, răscolind lumina de sens, dând gust tuturor frământărilor ce-ți înțeleg prezența din spirit spre eternul zâmbet. S-au deșteptat stelele cu sens boreal, acceptând culoarea ca umanitate covârșitoare, devenind spectacol celest pentru depărtarea dintre mâinile noastre. Ne lipsește o stradă sau prima întâlnire, dar dincolo de memoria ce ne-a făcut perfecți se află rătăcirea tuturor clipelor împreună, acel covârșitor tablou în care tu știi să-mi fii verbul existenței. O pagină rămâne goală, devenind liniște pentru așteptarea ce-ți răsare din emoții, acaparând orice aspect al frumuseții pentru toate generațiile scrierii. Ar fi dor sau durere mentală, depresie sau căldura celui mai puternic vis, însă dincolo de o memorie perfectă frumusețea s-a oprit pe umărul tău, șoptind promisiunea re-întâlnirii cu tine, din iarnă până-n veșnicia anotipului tău preferat.