subscribe to the RSS Feed

Friday, July 20, 2018

Arhipeleag

Posted by Vali Balcan on January 27, 2012

Prost aspect ce-l devorează natura în interogații fără sens. De acolo a învins cerul năpasta, repetând mecanic toată geneza stării lepădării de sine. A fi liber presupune să te accepți așa cum ești, renunțând la duplicitate sau la delicilu deviant al conjugării celor o mie de chipuri, unelte condamnate să-ți salveze noaptea din suflet. Dar uneori libertatea se confundă cu mofturi intelectuale, cu blocaje mentale ce nu reușesc să atingă următorul nivel al auto-educării, repetând la infinit aceleași valori fără de sens, oglindă pentru întrebările la care răspunsul este obligat să satisfacă o singura nevoie. Prost aspect pentru realitate, pradă unor șacali fără farmec, suferind până la refuz invectivele uitării de sine, revenind mereu în sunetul primei îmbrățișări. De acolo uimirea capătă sens basmic, călăuzind pașii pe aerul dintre două eclipse născute din furia ochilor tăi, aplaudând refuzul de a fi relevant acestei depărtări de anotimp. Într-un final răspunsul s-a repetat de prea multe ori, rămânând incapabil să dizolve întrebarea ce-ar fi putut revoluționa mintea sau rușinea căderii în ritual, construind astfel un capitol anevoios, dar cu un final peren.

La mulţi ani, Ingrid

Posted by Vali Balcan on January 13, 2012

Toţi cei ce te caută, te-ncearcă pe tine.

Şi cei ce te află, te leagă pe tine

de chip şi de gest.

R. M. Rilke

unui alt personaj. prima interogație

Posted by Vali Balcan on January 11, 2012

și câtă noapte mai lipsește acestei stări de bine ce-ți conduce cratima în nepăsarea de a te revedea. câtă uitare în zorii primei iluzii, cât amurg pe coasta întrebării tale. ar fi noapte sau infinit boreal, ar fi sete sau agonia dintre sintagme divine. să te încălezești pe razele inimii mele, să înțeleg suflul căzând al emoției tale, să fie nesperat contrast de viu pe vântul cuvintelor tale. într-un fel e expresia convingerii că abia acum îți trăiești fără pledoarii beatitudinea, că ai dezvățat noaptea de vis apter, că ai tras o linie ca sentiment pentru fiecare promisiune ce încarcerează ființa de o libertate confuză. oricum, speranța conștiintei nu mai tremură în fața alegerilor, oricum, rădăcinile anilor nu mai știu renunțare, ci o consonantă stare de echilibru. probabil se vor termina resursele inadaptării, nu că ar fi un sens special pentru juriul damnarilor, dar poate încă te mai interesează mersul pe ape și schimbarea la față a ființei ce-ți atacă fără-ncetare porțile de cremene, dorind să înțeleagă scrisul ce blochează accesul în locul desăvârșirii.

cateva idei despre anul ce-a trecut

Posted by Vali Balcan on January 2, 2012

A mai trecut un an. Nu e recapitularea ideilor sau idealurilor, nici incercarea de a marca un sens pentru toate lucrurile frumoase care s-au intamplat, insa uneori e nevoie de simpla consemnare a unor stari. Pot spune ca am avut parte de un an bogat, de o evolutie semnificativa a starii de bine, reusind astfel sa inteleg ce e dincolo de o limita imaginara. Am traversat multe conceptii pentru a deveni liber, m-am educat sa cred in oameni, a trebuit sa inteleg esecul ca parte importanta din evolutia fiintei, mi-am dat timp pentru studiu, mi-am gasit echilibrul dincolo de obiecte si credinte, am gasit o linie intinsa intre poveste si realitate, am scris si mi-am gasit Straina, am acceptat transformarile necesare vietii in doi, m-am implicat cu tot ce sunt in procesul construirii vietii cu Ingrid, am refuzat sa ma tem, mi-am dat sansa sa cunosc schimbarea la fata a omului, am prins curaj pentru a nu ma indeparta de motivul pentru care cunosc lumina, am gasit un loc in care ma pot exila pentru a cunoaste linistea absoluta, am calatorit mii de kilometri si am gasit definitia cuvantului Acasa, am reusit sa ma accept si sa inteleg parti importante din mine, am tacut si am ascultat mii de secunde din glasul ce mi-a devenit Eden, am invatat ce inseamna credinta si am invatat cum se rezolva confictele, m-am educat sa renunt la capricii si sa transform timpul din durere in secundele re-intalnirii. Intr-un final am devenit un om fericit, intr-un final totul s-a nascut in Primavara si va tine o vesnicie. A trecut un an, insa numerele nu aduc noapte sau inertie fatala, ci apropie un alt fel de timp de implinire. Acum e Ianuarie, iar celelalte cuvinte isi vor gasi lumina in alta imagine.

Un alt fel de timp

Posted by Vali Balcan on December 24, 2011

Despre fericire se poate scrie fără obstacole, de fapt fericirea rămâne un tratat asupra celor întâmplate, asupra vieții de zi cu zi. Acum trăiesc un alt episod, în sânul familiei, alături de cei dragi, împreună cu Ingrid (deși o altă parte esențială a familiei se bucură de Crăciunul Nordic). Bunătăți, povești infinite, ger, dar fără zăpadă, colinde și oameni simpatici. Printre aceste acrobatice stări care dau un alt sens sărbătorilor găsesc liniște acolo unde nimic nu continuă un sens clar. Aș spune că e perfect, dar refuz să mă prind în cuvinte concrete, însă nu pot nega zâmbetul ce-mi traduce toată relaxarea sufletească la care sunt supus. Am căutat și într-un final am găsit sens pentru tot necesarul sufletesc, am găsit mai mult decât necesar, am găsit tot ce poate transforma viață din ecuație imposibilă în suma numelui tău.

E Crăciun, în spirit ușor laicizat, cu forfotă interminabilă, ca o avalanșă de dorințe banale, însă acolo în inima acestui imens incontrolabil, oamenii caută o stare de bine. Probabil efemerul va birui, probabil magia se va risipi în câteva zile, dar nu contează acel dincolo când tot ce se poate trăi este prezentul acestui basm. E Crăciun, iar zâmbetul omenirii păstrează mirarea binelui, deblocând timpul și reținând spiritul pentru un alt proces necesar. De Crăciun nu suntem mai buni, ci avem curajul să credem în noi, să ne acordăm timp și iertare pentru toate eșecurile. Oricum, o sărbătoare nu vindecă umanitatea, ci o trezește pentru câteva clipe la forma ei primordială.

Craciun Fericit!