subscribe to the RSS Feed

Friday, October 19, 2018

de veghe-n povestea copilăriei tale

Posted by Vali Balcan on January 29, 2012

V-am mai povestit despre momente în care lumea capătă un alt sens, fără un curs instinctiv al naturii, ci inventat de o copilărie ce-ți tresaltă inima. Acest farmec este transpus într-o copilă cu părul bălai, cu litere pline de farmec, cu zâmbet cât patru anotimpuri, cu acel glas ce învinge orice nepăsare sufletească, cu obraji de un roșu pletoric, strigând fericirea la fiecare pas ce-l poartă în acel joc al inocenței. Anabelle, că despre ea este vorba, a reușit de fiecare dată să-mi învingă stările de amorțeală, tipice nordului, răsturnând plimbările în cele mai frumoase povești. Trecând totul prin filtrul sincerității, iertând orice soare topitor de zăpadă, clădind lumina pe umbra mâinii dusă la ochi, fiecare întâlnire cu ea se transformă într-o nouă mirare. Uneori se încruntă sfidător, ca apoi să-ți prindă mâna și să-ți ceară o plimbare, un vals pe care nu poți să-l conduci, renunțând la orice maturitate de dragul copilăriei care nu știe să-ți înșele statura.

În alte zile ridică receptorul și-i spune mamei că-l sună pe Vali, deși el e departe, într-un alt fel de vals, cu Ingrid. Se prea poate să nu înțelegi nimic din avalanșa ei verbală, din sfiala cu care-ți șoptește o fugă în povestea copilăriei ei. Nu poți să nu cazi în genunci și să-i fii servitor, nu poți să-i refuzi aplauzele vrednice de o prințesă, eșuând de fiecare dată în a-i fi prinț, dar sperând la un dans fără greșeală. Apoi râde și-ți lovește ușor de tot obrajii cu palmele, arătându-ți că i-ai intrat în grații și că astfel îi poți săruta fruntea. Într-un final se așează lângă tine pe canapea și-și sprijină capul de umărul tău, adormind. Nu îndrăznești să te miști, să respiri. Rămâi acolo și admiri frumusețea transpusă în chipul ei și nu poți să nu fii fascinat! Apoi mintea îmi fuge prin timp, oprindu-se în clipă în care o Anabelle îmi va spune tată, devenind astfel magia creației noastre.

Arhipeleag

Posted by Vali Balcan on January 27, 2012

Prost aspect ce-l devorează natura în interogații fără sens. De acolo a învins cerul năpasta, repetând mecanic toată geneza stării lepădării de sine. A fi liber presupune să te accepți așa cum ești, renunțând la duplicitate sau la delicilu deviant al conjugării celor o mie de chipuri, unelte condamnate să-ți salveze noaptea din suflet. Dar uneori libertatea se confundă cu mofturi intelectuale, cu blocaje mentale ce nu reușesc să atingă următorul nivel al auto-educării, repetând la infinit aceleași valori fără de sens, oglindă pentru întrebările la care răspunsul este obligat să satisfacă o singura nevoie. Prost aspect pentru realitate, pradă unor șacali fără farmec, suferind până la refuz invectivele uitării de sine, revenind mereu în sunetul primei îmbrățișări. De acolo uimirea capătă sens basmic, călăuzind pașii pe aerul dintre două eclipse născute din furia ochilor tăi, aplaudând refuzul de a fi relevant acestei depărtări de anotimp. Într-un final răspunsul s-a repetat de prea multe ori, rămânând incapabil să dizolve întrebarea ce-ar fi putut revoluționa mintea sau rușinea căderii în ritual, construind astfel un capitol anevoios, dar cu un final peren.

La mulţi ani, Ingrid

Posted by Vali Balcan on January 13, 2012

Toţi cei ce te caută, te-ncearcă pe tine.

Şi cei ce te află, te leagă pe tine

de chip şi de gest.

R. M. Rilke

unui alt personaj. prima interogație

Posted by Vali Balcan on January 11, 2012

și câtă noapte mai lipsește acestei stări de bine ce-ți conduce cratima în nepăsarea de a te revedea. câtă uitare în zorii primei iluzii, cât amurg pe coasta întrebării tale. ar fi noapte sau infinit boreal, ar fi sete sau agonia dintre sintagme divine. să te încălezești pe razele inimii mele, să înțeleg suflul căzând al emoției tale, să fie nesperat contrast de viu pe vântul cuvintelor tale. într-un fel e expresia convingerii că abia acum îți trăiești fără pledoarii beatitudinea, că ai dezvățat noaptea de vis apter, că ai tras o linie ca sentiment pentru fiecare promisiune ce încarcerează ființa de o libertate confuză. oricum, speranța conștiintei nu mai tremură în fața alegerilor, oricum, rădăcinile anilor nu mai știu renunțare, ci o consonantă stare de echilibru. probabil se vor termina resursele inadaptării, nu că ar fi un sens special pentru juriul damnarilor, dar poate încă te mai interesează mersul pe ape și schimbarea la față a ființei ce-ți atacă fără-ncetare porțile de cremene, dorind să înțeleagă scrisul ce blochează accesul în locul desăvârșirii.

cateva idei despre anul ce-a trecut

Posted by Vali Balcan on January 2, 2012

A mai trecut un an. Nu e recapitularea ideilor sau idealurilor, nici incercarea de a marca un sens pentru toate lucrurile frumoase care s-au intamplat, insa uneori e nevoie de simpla consemnare a unor stari. Pot spune ca am avut parte de un an bogat, de o evolutie semnificativa a starii de bine, reusind astfel sa inteleg ce e dincolo de o limita imaginara. Am traversat multe conceptii pentru a deveni liber, m-am educat sa cred in oameni, a trebuit sa inteleg esecul ca parte importanta din evolutia fiintei, mi-am dat timp pentru studiu, mi-am gasit echilibrul dincolo de obiecte si credinte, am gasit o linie intinsa intre poveste si realitate, am scris si mi-am gasit Straina, am acceptat transformarile necesare vietii in doi, m-am implicat cu tot ce sunt in procesul construirii vietii cu Ingrid, am refuzat sa ma tem, mi-am dat sansa sa cunosc schimbarea la fata a omului, am prins curaj pentru a nu ma indeparta de motivul pentru care cunosc lumina, am gasit un loc in care ma pot exila pentru a cunoaste linistea absoluta, am calatorit mii de kilometri si am gasit definitia cuvantului Acasa, am reusit sa ma accept si sa inteleg parti importante din mine, am tacut si am ascultat mii de secunde din glasul ce mi-a devenit Eden, am invatat ce inseamna credinta si am invatat cum se rezolva confictele, m-am educat sa renunt la capricii si sa transform timpul din durere in secundele re-intalnirii. Intr-un final am devenit un om fericit, intr-un final totul s-a nascut in Primavara si va tine o vesnicie. A trecut un an, insa numerele nu aduc noapte sau inertie fatala, ci apropie un alt fel de timp de implinire. Acum e Ianuarie, iar celelalte cuvinte isi vor gasi lumina in alta imagine.