subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

nimicului.

Posted by Vali Balcan on August 23, 2011

nicio mişcare între aceste linişti, niciun îndemn pentru consonante stări, de fapt totul se mişcă vag, supus unui îndemn teluric. aş vrea să cred în rezolvarea emoţiei, măcar pentru furioasele nepăsări, trecând un prag al nebuniei ce până acum părea sublim. se face recurs la procesul identităţii, abolind definiţiile repetărilor la infinit, din memoraria celor mai interesante ne-gândiri. probabil e starea rămânerii în timp, fără îndemn pentru echilibru natural, cu mimica fericirii pe edulcorate promisiuni. doar somnul cunoaşte monstruozitatea coşmarului, indiferent de patologicele remuşcări, indiferent de iertarea visului cu vara ce-ţi ştie inima. uneori e amiază, că o melancolie vremelnică, ca muzica ce ştie alfa lui omega, fără de ebraice lamentaţii, cu singură credinţă în inimă de Străină. şi dacă s-ar înţelege chip divin în expresia căutării ce cunoaşte deznădejde: te cunosc din netipuri, iar glasul tău încă-mi sfârşeşte lumea de beznă. un amurg pentru cuvinte, un înger pentru această foame lăuntrică, iar ne-chipul tău ca formă de închinare. apoi se face iarăşi linişte, cu foamea de a nu mai desluşi răspunsul, în timp ce sufletul se lasă plâns de candide epifanii.

home | top