subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

toamnă?

Posted by Vali Balcan on August 15, 2011

Nu mai înţeleg nimic din mersul vremurilor, nu neapărat pentru că mi-am rătăcit mintea în exilul anilor, ci pentru că nordul nu prevesteşte nicio trecere dintre anotimpuri. Se întâmplă totul brusc, pe când aştepţi o caniculă extraordinară, să apună soarele în frunze, să bată un vânt rece, iar dimineţile să devină furioase. Sunt puţin uimit, obişnuit fiind cu un august minunat, dar obligat să trăiesc o altă toamnă, puţin prea devreme, însă uşor frumoasă. Oricum, graba cu care se mişcă natura mă ajută, pentru că apropie de împlinire fiecare cuvânt ce stă viu.

Acum înţeleg fericirea nordică pentru o zi însorită, pentru o vară fără prea multe ploi, pentru timpul acela petrecut în natură, zi de zi, ca un ritual total străin nouă. Am învăţat, astfel, să apreciez puţinele zile de vară, să le sortez cu înţelepciune şi să fructific sensul lor. Acum plouă, iar rolul literaturii abia acum începe, prevestind un maraton lung de studiu, de relaxare într-un serial sau într-o discuţie bună. Să-mi tot pară rău de zilele acelea majestice de vară în care mi-am odihnit lenea în umbra camerei, însă am compensat cu vara celor mai frumoase întâmplări, alături de Străină. Oricum, nici toamna nu va putea răpi ceva din atomii emoţiilor, prevestind un concert al ploii, în doi, ca o desfiinţare a melancolicelor devianţe.

Dar încă se scrie vară, asta şi pentru că astăzi e ziua tatălui meu, ca ultim refugiu pentru acel soare al copilăriei. Până când cerul se va goli de frunze, rămâne să împing la limită sensul cuvintelor, dar asta în intimul unicului zâmbet ce-mi face inima să tresalte.

home | top