subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

mai stai, Decembre…

Posted by Vali Balcan on December 30, 2010

Mai stai, Decembre, să-mi prinzi mâinile-ngheţate în palmele-ţi fierbinţi… Mai stai, Decembre, şi spune-mi: din ce cuvinte te-ai născut? unde? în ce dimineaţă, a cărei zile?… Mai stai, Decembre, şi spune-mi despre lumi ce-au fost cândva…

Opreşte-ţi timpul ca Soarele la porunca lui Iosua. Opreşte-te în dreptul meu şi cuvântă-mi despre adâncul ce mă paşte, despre florile stinse de zăpezi. Spune-mi unde să respir şi spre ce an să mă pornesc. Mai stai, Decembre, şi leapădă-ţi furtuna, opreşte-te în basmul meu!

Decembre, rămai aici şi nu da curs calculelor şi noilor idei. Rămâi aici şi leapădă-ţi natura. Devino om şi simte ca şi noi. Opreşte-ţi fuga în alt anotimp, convinge-te că noi trăim clipele pe bune. Rămâi cu noi şi simte cum ne cuprinde panica, cum ne chircim la gândul altui an, cum ne cuprinde emoţia prieteniilor depărtate. Decembre, stai să cunoşti primăvara, să vezi cum vântul alungă fluturii din părul fetelor, stai să vezi cum fură înserarea sărutări. Decembre, opreşte-te o clipa şi respiră-ne mirarea veşniciei. Suntem doar o mişcare de Dumnezeu între alte matematici ce ne depăşesc. Ne oprim în întrebări şi confundăm fericirea cu beatitudinea zilei. Decembre, aşează-te şi cântă-ţi singurătatea. Poate vom înţelege astfel vuietul iubirii tale… (Decembre, ne îngheaţă sufletul de furia ta).

Mai stai, Decembre, şi fii anotimpul meu favorit…

home | top