subscribe to the RSS Feed

Saturday, August 19, 2017

când nu scriu.

Posted by Vali Balcan on May 6, 2011

Când nu scriu e linişte între gânduri, o linişte ce nu o pot stârni comparând literele cu stările conflictului interior. Când nu scriu rugăciune se întâmplă altfel, vorbind despre o altă melancolie puţin revizuită, poate şi de limite întinse până într-o seară anume.

Apoi public câteva din scrieri, agasând liniştea intimului în răsăritul ce stă să înceapă. Nu e vorba de o crudă încercare de a reuşi ceva, pentru că nu e un concurs în care trebuie să-mi dau întâlnire cu creaţia lumii, ci ar putea fi vorba de o continuă stare de a fi. Nu e important a reuşi într-un fel anume, nu e important nici a transmite un mesaj clar, răspicat, imposibil de îndoit, ci mai degrabă e vorba de a simţi ceva, de a găsi un punct fix în locul corect. Sunt multe locuri perfecte din care se poate alege, însă într-un singur punct, la ora exactă, sentimentele prind chip. Şi nu e un chip sulenemit în zâmbet sau o continuă eroare a tinereţii efemere, ci e un zâmbet născut din suflet şi o tinereţe fără bătrâneţea renunţărilor. Când nu scriu aştept ora exactă, numărând albastre flori şi reale vise, aparţinând astfel de o carte mereu dechis la ultima pagină ce încă se scrie.

Dar viaţa nu se compară doar în scris şi ne-scris, ea acaparând complexitatea unor alţi factori greu de scris, însă uşor de trăit. Până la urmă e doar o metodă de a privi în prezent ştiind că viitorul are nevoie de mister, ne-grăbind psihanaliza întregii vieţi. Şi adevărul nu se poartă în definiţie, ci în inimi, la fel ca revoluţia tuturor amărăciunilor pe care le-am trăit în parte. Apoi acel în parte se va sfârşi pentru că alta este starea în care trebuie să existe viaţa noastră, dar până atunci o să-ţi scriu în fiecare dimineaţă a timpului meu.

home | top