subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

o zi între acum şi acolo

Posted by Vali Balcan on April 26, 2011

Eu ştiu că nu a trecut ziua asta ca o lepădare de poveri, nici măcar artistice sau profetice. E tot amiază şi tot vântul ăla bate peste capul neacoperit, aşa a primăvară-vară, fără să ştiu exact de unde începe cântecul sau unde se termină malul îngust în care sprijin neputinţa de a înota. Eu ştiu că a trecut şi pioşenia sărbătorii şi fiecare se întoarce acasă din pelerinaj, ca şi cum toate forţările astea de lacrimi sunt doar pentru o călătorie de câteva zile în marea de lacrimi a uitărilor. Şi unii uită doar umanitatea la care se intorc aşa, în primăvară-vară, dar nu mai buni, ci mândri că au plâns într-o mare în care au lăcrimat şi sfinţii din alte veacuri.

Uneori nici nu ştiu dacă se întâmplă zâmbetul sau dacă el chiar e la sfârşitul drumului, uneori într-o copilă teribil de frumoasă, ca o mântuire pentru un olog sufleteşte, alteori în ochii aceia goi de lume. Ştiu doar că e imposibil să ascunzi sufletul într-un peisaj perfect.

Nu am nevoie de ani întregi în care să decid un zâmbet să exprime perfecţiunea, pentru că e nevoie doar de două feluri de fiinţe să-mi ţină sufletul viu într-un zâmbet curajos de real. Şi ele nu ştiu să lipsească niciodată din ritmul vieţii, indiferent de călătoriile ce separă îmbrăţişările sau lepădările unui timp anost. Până la urmă nu se judecă necesitatea la masa depărtărilor de blânda eclipsă a verii, când timpul se va opri să bată un al 13-lea ceas al devenirii, într-un infinit ritm al împlinirii. Şi e împlinirea ce face linişte în fiecare plămân ce te respiră.

home | top