subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

o stare.

Posted by Vali Balcan on April 21, 2011

E pentru prima oară când nu simt emoţia unei sărbători, deşi termenul de sărbătoare e aproape eronat. Sunt departe şi înţeleg că diferenţa culturală îmi răpeşte din ambiţia trecutului. Oricum, e destul de ieftin să dau vina pe programul defectuos pe care îl trăiesc în nesomn sau în lucruri umane, ca o risipire de sensuri pe marea uitărilor.

Nu e vorba că aş uita cerul de dragul liniştii sufleteşti, nu e nici pe departe vorba că aş încurca istoria cu o banalizare a evenimentelor. Mă tulbură lipsa unei revelaţii sufleteşti, mă cutremură anorexia la care mă condamnă orice cuvânt inventat pentru a exprima nimicul. E o stare foarte banală, dar care nimereşte într-un timp greşit al vieţii mele. Se apropie ceva, doar că mi se pare tot mai străin modul de a sărbători ceva profund. Până la urmă transferul se face în prea multele pregătiri, uitând sensul obligatoriu al răscumpărării. Poate e normală această decădere în uitare şi apoi în nebăgare de seamă, însă ar fi teribil să credem că încă ştim să păstrăm viu un eveniment atât de important. E prima oară când nu simt emoţia unei sărbători, dar nu despre melancolie e vorba, ci despre conştientizare. Ştiu că nu e o sărbătoare, ci e momentul care a făcut posibilă existenţa mea.

home | top