subscribe to the RSS Feed

Saturday, November 25, 2017

Gând IV

Posted by Vali Balcan on April 19, 2011

Au fost zile întregi în care nu am văzut lumina pentru nicio secundă, de parcă tot nordul acesta dorea noapte indiferent de nevoia ce o simţeam în suflet. O noapte ce vestejea revenirea, suflând îngheţ şi spaimă în orice colţ al minţii. Au urmat alte zile nesfârşite într-o beznă ce nu făcea posibilă beatitudinea, au urmat zeci de pasaje citite pentru linişte mentală, au fost zâmbetele acelei fiinţe ce mi-au dizolvat apăsarea pentru o clipă, deşi vocabularul ei se limita într-un sărut al copilăriei (de parcă ştia că în mine e golul tuturor emoţiilor). Era Decembre sau orice altă iarnă, indiferent de nume, dar nu melancolia sfârşea în vise, ci tăcerea. Liniştea şi emoţia în care aştepţi pe cineva, în care aştepţi ceva, poate o literă, poate o idee, poate împlinirea unei teorii, poate chiar ceea ce niciodată nu ai ştiut că vei avea. Şi iarna nu s-a terminat decât acum o vreme, nu atât de repede cum ar fi trebuit, dar nu am găsit încă numele mitologic al luminii, însă am găsit altceva. Uneori e noapte, doar că acum nu doare atât de perfect, însă asta e doar o concluzie pentru timpul ce se va scurge până într-o zi de vară când liniile oricărei emoţii se vor transforma într-un infinit dezechilibru al raţionalului în sentiment. Până în acel moment ştiu doar teoria care face posibil sentimentul.

Au fost zile întregi în care nu am văzut lumina, însă nu mi-am pierdut pentru nicio clipă credinţa.

home | top