subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

gând ambiguu (IV)

Posted by Vali Balcan on March 28, 2011

Să presupune pentru o clipă că știu toate răspunsurile și că pot rezolva toate ecuațiile. Să presupunem că te-ar putea interesa toate aceste răspunsuri, dar asta nu ar însemna să te întorci cu încrederea către un străin? Poate răspunsurile alea ți-ar salva mintea pentru eternitate, poate că în ele ai găsi liniștea care îți atacă sufletul, însă asta nu înseamnă că trebuie să crezi din nou într-un om la fel de abătut ca și tine?

Poate e ușor să nu se termine toată povestea, ca atunci când numărul scrierilor nu înseamnă perfecțiune, ci maturitate. Știu că sunt multe citate ce m-ar contrazice, știu că sunt multe persoane care știu doar verbe sumbre, știu că sunt oameni care știu doar stări luciferice, dar raportarea la realitate nu e un lux, e o necesitate. E simplu să ne ridicăm și să afirmăm ceva doar pentru a ne proteja, pentru a părea în continuare grațiosi, stăpâni pe situație sau învingători, dar în față dreptății cine poate ridica privirea să raspunda cu vocea calmă că a învis? Oricum nu e vorba de un câștig pentru că prada e pur fictivă, dar e destul de convenabil să transformi realitatea în realitatea ta. Apoi vin cuvintele, mii, blamări și niciodată adevărul. Dar poatea asta e esența omului, o continuă construcție de ziduri ce îl protejează. De cine și de ce nu e relevant, pentru că adevăratul dușman este în el și nici măcar moartea nu îl poate salva de asta. E simplă o introspecție sinceră, dar asta ar dezechilibra multe aspecte din noua viață, însă daca nu o facem acum se va întâmpla de la sine și atunci se va dărâma totul, lăsând doar un loc întins unde să te reconstruiești. Dacă e prea târziu se va termina cu un dezechilbru imens, poate cu nebunia regretelor veșnice. Însă rolul interogației s-a pierdut atunci când te-am întâlnit, dar nu în același răspuns, ci în ecuația ce desființa eșecul.

home | top