subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

atom al ființei tale

Posted by Vali Balcan on March 24, 2011

Dacă vreau să mă raportez la realitate va trebui să găsesc vocala potrivită. Nu trebuie să ne scriem acolo, va trebui să mă înțelegi aici și să conștientizezi că e vorba de o transfigurare pentru așteptarea dimineții tale. Uneori ai putea să crezi că abuzez de cuvinte, dar nu știi tu să te temi de mine atât de curând, de fapt tu știi că nu poate exista teamă, ci doar o complicată revoluție a stărilor pe care niciodată nu le simțim cum trebuie.

Am început să te recitesc, indiferent de cărțile favorite ce mi-ar putea complica timpul, găsind în fiecare final un motiv să nu te pierzi, linișindu-mă de o primăvară îndoielnică. Ar părea că mă repet în idei, deși e clar că diferă starea anostă ce-ți trece prin mâini, lovind tastatura fără un motiv prea blând. Nu e nevoie să-mi răspunzi pentru că știu finalul scrisorii, indiferent de acea definiție pe care numai noi știm să o dăm cântecului apelor.

Mi-ar plăcea să ai o scuză pentru a-mi câștiga necredința, pentru a fi un eretic fără frica eșafodului, mi-ar plăcea să fie din nou ziua în care scara către cer lungește pașii tăi către emoția mea. De fapt ar fi imposibil ca timpul să poată defini ceva din beatitudine, indiferent de o constrângere a umanului. Până la urmă există doar nevoia de a fi liber, liber să accepți că nimic nu poate limita dorința de a reuși. Până la urmă e dificilă încrederea că celălalt ar accepta condiționarea de acum o vreme. Dar oare există prea mult când vine vorba de o artă ce nu poate fi măsurată decât în atomii ființei tale?

home | top