subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

fără anotimp. străinei

Posted by Vali Balcan on March 3, 2011

Nu știai despre anotimpuri, nu știai să silabisești verbul revelației, pentru că tu trăiai în același timp al fericirii. Uneori îți povesteam despre trecerile banale ale aștrilor, despre fermecătoarele inițiative ale ploilor, despre munții de zăpadă ce-mi acoperau pumnii, despre somnul imperfect al gândurilor din vara celor mai frumoase poezii. Mă tot întrebai despre diferența dintre ele și despre rostul fiecărei părți din ecuațiile astea ce-ți par imposibile. De cele mai multe ori îți răspundeam simplu, dar tu găseai linia necesară zâmbetului, ca și cum cuvintele mele ar avea acel efect de cer senin pe fruntea ta.

Zâmbești foarte des fără ca măcar să-ți pese că această agonică trecere dintre anotimpuri marchează existența mea. Poate îți pasă, doar că primaverile tale sunt eterne. Te tot întreb despre acel anotimp al tău, despre forma și nașterea lui, dar se pare că numele lui nu este ceva, ci cineva, uneori tu, alteori doar furtuna aia ce reface ambrozia.

Uneori nu e nevoie să-mi citești textele pentru că vezi fericirea pe chipul meu, alteori mă pui să ți le traduc, de parcă zâmbetul acela poate fi blocat într-un alfabet. Îți tot spun că râzi prea mult, dar copilaria aia poarta în ea un joc infinit perfect, ca acele bezele în zbor pe care le dai unui peregrin ce-ți merită rugăciunile.

Acum e o altă dimineață în care aș dori să fii tu timpul, secundele cuvintelor tale să țină o veșnicie, iar zâmbetul acela să încline fiecare balanță spre eternitate, acolo unde timpul e o altă matematică rezolvată. De fapt ar fi mai simplu să-mi spui numele anotimpului tău, să-mi spui că acolo fiecare dor este o altă expresie a întâlnirii cu tine.

home | top