subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

Regimul unui ,,eu” teologic.

Posted by Vali Balcan on January 29, 2011

Sunt un Cincinatus, un iubitor de singurătate rodnică şi sănătoasă, şi jignit grav, tachinat,  şâcâit de orice formă imbecilă de indiscreţie.

Sunt mereu suferind după o preamultă auto-revelare, rupt între interioritate şi exterioritate, însă mereu fascinat de bucătăria eu-lui meu în care, vai,  munca este ,,dureros de dulce”. Trebuie spus că prefer povara de mine în locul poverii de lume.

Această interioritate în care, vă spuneam, zăbovesc ori de câte ori pot, se crapă uneori, însă nu spre exterior, ci spre o interioritate şi mai adâncă, unde în regim apofatic se deschide o uşă de lumină: Atunci păşesc într-un câmp în care întâlnesc angelicitatea lumii pe care am refuzat-o igienic petru o vreme – întâlensc acum promisiunea transfigurării ei.

Să mai înaintăm puţin. Această privelişte îmi refuză instalarea definitivă în ea şi mă întoarce înspre geografia ei mai puţin desăvârşită, înspre chipul ei actual – mă trimite înspre ei . Ei bine, dacă mă întorc să le vorbesc lor despre această ultimă lume – mă vor ucide. Cum o să se mai înfoaie în spasme de ură când o să le spun că acolo, toţi aveau găuri în mâini şi în picioare?

Încă o etapă cititorule. Acum o să-ţi marturisesc o presimţire înspăimântătore care începe să prindă datele unei certitudini. Mi se spune de nu ştiu unde şi din partea nu ştiu cui că dacă nu le voi spune semenilor de posibilitatea transfigurării lor care aşteaptă să fie actualizată – deci dacă voi refuza, voi aluneca iremediabil în exterioritatea cea mai rece a fiinţei mele, în cea mai vulgară dezgolire şi de acolo voi uita şi de mine şi de lumea în care haric păşeam uneori.  Îmi va fi imposibil orice deliciu de introspecţie, întrucât voi fi deja un non-eu, – cică voi uita de mine şi voi trăi veşnic în condiţia aruncării în afară.

Prefer moartea decât pierderea de mine.

Andrei  Marcovici.

home | top