subscribe to the RSS Feed

Tuesday, October 16, 2018

Poteci.

Posted by Vali Balcan on September 22, 2018

În basm, la capăt de tot, credința este gata să zămislească adevăruri. În basm, departe de ochiul imperfect al dreptății, balanța va înclina întotdeauna în favoarea eroului. Nu sunt mereu povestitorul și prea rar eroul, umanizând până la refuz capabilitatea de a reuși, invocând alene muza ca pe capodopera imposibil de clintit. Mă reiau în teme minuțioase și carențele ajung să devină mișcare. Nu încotro, nici departe, ci acum. E dificilă tăcerea în fața argumentelor puerile, e dificilă acceptare ei când oricum celălalt nu pare a fi egal. Balanța nu este despre echilibru dintre beatitudine și insuficiență, ci despre existența între sinele ideal și prezentul. Am reușit de multe ori să eșuez lamentabil, roiuri de cuvinte izbucnind peren în fiecare ființă din spațiul intim al cunoașterii. Am reușit să mă părăsesc fără emoție când schimbarea însemna durere de neconceput. Probabil din comoditate, acoperind sfera pe care înțelepciunea o da maturizării și nu neapărat anilor. În basm, ca și în realitate, relationarile țin de coerență și de puterea pe care cuvântul o aduce. În basm, ca și în realitate, asumarea aduce eliberare, indiferent de consecința la care te supui. Urmăresc, ca un gardian orb, mișcarea ființei și sensul emoției. Recapitulez în minte consonante stări și recunosc că sunt ușor de amăgit în fața efemerului. Pare dificilă lipsa concretului (siguranței întâmplării într-un sens predefinit), uitarea de a fi mai bun, acceptarea că aș fi și altceva decât maiestos, impetuoasă reușită indiferent de obstacole. Pare dificil a fi, dar basmul rămâne doar poezia unei inimi ce se poate defini și altfel, pe când realitatea devine conștiința de a nu mă repeta în pragmatice proteste de a nu mă lua ca atare. În basm, ca și în realitate, eroul se va confrunta întotdeauna cu sine.

Please follow and like us:

home | top