subscribe to the RSS Feed

Sunday, October 21, 2018

unui alt personaj. plumb între aripi

Posted by Vali Balcan on August 26, 2016

răsărit din umeri bravi, conștiința răsună din ecoul tău ca și cum nimic din ce scriu nu contează, ca și cum apogeul s-a întâmplat pe lemnul acela cioplit cu ura de a răzbuna umanitatea. și erai ferice, tânăr și brav, o minunăție de om ce înviai ființe, treceai mări de netrecut, înmulțeai pești și orice însemna hrană pentru trup, asta și pentru că oricum nu te înțelegea nimeni în pilde, cum nu înțelegeau o împărăție mistică în care tu erai totul. de fapt nici acum nu prea are sens acel totul, mai ales că noi ne-am născut săraci și invidioși, proști și curioși în a explora totul în materie de eșec, nicidecum de bine. uneori și tu îmi pari confuz, ca un poet în fața căruia litera tace a moarte. de fapt nu mă îndoiesc de reușita ta cum nu mă îndoiesc de glasul ce mută muntele deznădejdii din mine spre tine, purtând povara regretului de a mă fi născut om și nu semizeu. iar acolo, regretul nu are puterea de a se dizolva matematic, ci imediat, convins că pactul dintre noi este încă autentic. și până la urmă ce forță am eu să neg construcția care ne zidește atât de impecabil, ca un mit în fața căruia nu mai ai voie să te îndoiești. doar că eu mă îndoiesc în mod repetat și consecvent de parcă de asta ar depinde existența mea, însă fără de îndoială nu știu să mă raportez la tine, cum nu știu nici măcar liniștea dintre aripile de plumb care-mi constrâng credința. dar tu taci în pilde, refuzi minuni și inventezi două legi care și alea par prea grele pentru trupul ăsta de cremene în care ne-ai sădit.

Please follow and like us:

home | top