subscribe to the RSS Feed

Tuesday, September 26, 2017

la marginea căutării

Posted by Vali Balcan on March 30, 2015

rămân blocat în adjective și verbe, subiectele făcând parte din lumea ta. ți-am promis că o să te uit în scris, că ultima este capătul unui intelect sătul de căutare. dar nu te-am căutat. nu te-am găsit. nu am știu verbul revelației pentru fuga mea de-a serafimul. timpul nu mi-a fost corect, speranța nu a fost reală, însă patima visului a ținut să mă secătuiască de spaimă și promisiuni. o vară, o iarnă, un oraș blazat, unica promisiune nu au fost adevărul suprem al epifaniei. ți-am uitat până și majuscula, primind astfel blamare pentru curajul de a te apropia mai mult decât permite umanitatea. dar oare tu mai ții cont de fiecare capriciu, de fiecare revenire, de fiecare plecare, de fiecare paranoică stare bipolară? probabil te cunosc mai mult acum decât în adolescenta aceea târzie, probabil încă mă înșel când vine vorba de creație, de sacrificiu sau sens pentru aghiasma asta transformată într-un vin nobil, dulce ca invidia de a mă depăși. rămân amiralul îndoielii de mine însumi, iar tu încă mă numeri pe dinăuntru și pe de rost, încă mă cerni în cuvintele mirajului de a te găsi. erai acolo, o capodoperă, un portret perfect, o imagine pentru ansamblul acesta al cutreierarii. o mână întinsă îți ziceam. dar ce te-ai face dacă-ți mor? ce-ai fi dacă sensul meu l-ai șterge cu patima unui deviant? de unde s-ar mai naște curiozitatea de a înțelege marginea deznădejdii? de unde ai învia atunci arhanghelul durerii ca o nălucă în apele acestea amare în care vărs tot vinul uitării de mine? poate că-ți sunt încă sens sau poate încă am speranța că-ți sunt serafimul discromat, conștient de lipsa culorii în care te-ar putea vedea perfect. cred că liniștea asta nu are nimic din sentimentul meu, cred că singura linie întinsă ar fi dorința de a mă trage la tine ca să ajung, astfel aș uita că sunt un străin în agora asta a dorinței. iar în dorință știu subiectul, dar caut verbul din care să transform ideea în acum. acum când încă știu să nu mă mai judecat atât de aspru de cuvinte, de locuri sau de o seară memorabilă. într-o zi îți voi arăta o idee, ți-o voi ființa, iar tu, tu vei ști să-ți uiți perfecțiunea la marginea visului meu, acolo unde vom adormi crezuți de tine. iar intr-un final tot acasă voi ajunge, dar asta nu înseamnă mâine.

 

manastirea

sursa foto

 

home | top