subscribe to the RSS Feed

Tuesday, September 26, 2017

dincolo de punct.

Posted by Vali Balcan on May 31, 2014

Am încercat să mă faultez singur, în idei, în rămășițe de text. Am urmat o călătorie ca o capodoperă, o stradă ca pe un sens simplu al nădejdii. Am vrut și am reușit. Cel puțin parțial. Am mânjit timpul de prea multă tăcere. Am creat și am uitat. Am devenit ce aș fi putut accepta oricând. Un sabotor al propriei evoluții.
Am vrut să mă rescriu și să încep de la zero toată polologhia cuvintelor, dar presupun că voi continua, chiar dacă lamentările se vor schimba, chiar dacă voi glăsui altfel. Am adunat destule în timp, am tăcut destule. Nu am pretenția invicibilitatii sau reușitei pentru orice nou pas. Știu că mă cern prea fin prin ochii criticii, știu că nu voi fi niciodată împăcat cu reușitele, poate pentru că există viu acest mai mult. Încurajări există, dar ele ridică pretenții fără sens. Oricum, eu nu cred în sens sau într-o traiectoriei bine definită, ci mai degrabă cred în haos, într-o stradă goală de timp dintr-un oraș norvegian, apoi în conturul ce a dat naștere celui mai frumos capitol din viața mea.
Cred și acum, ca și atunci, că există perfecțiune în imperfectul uman, că există un capăt de drum care nu se cheamă moarte, ci absența străinei. Iar capătul de drum este o limită ce va dizolva beatitudinea de forma ei pură, făcând fericirea un simplu joc de poker în care tot ce fac e să pierd o ultimă mână, pe mine, definitiv.
Dar încă este acum, încă am iluzii și deziluzii destul de reale încât să mă diagnostichez singur cu o lentoare bolnăvicios de veșnică. Voi schimba rima neagră pentru a ierta textele de cenzură. Cine sunt și ce vreau nu e un miraj, ci o întrebare care se răspunde ștergând semnele de punctuație.

home | top