subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

puterea de a ma recunoaste

Posted by Vali Balcan on September 20, 2013

După prea multă pauză de scris, după prea multe fraze gândite și uitate, încerc să mă provoc să nu mai pierd nici măcar o zi fără să-mi notez motivațiile și poate reușitele literare. Am un jurnal frumos, primit cadou de la Ingrid, o amintire constantă a puterii cu care pot da glas sentimentelor ce mă ajută să trăiesc momentele ca stări, implozand în realitate. Probabil voi publica mai mult, promițându-mi mie că nu voi lenevi fără scop într-o aură cu care mă condamn la tăcere, poate din bine, poate din frica de a mă expune. Urmează un capitol excepțional în viața mea, devenind dintr-un arlechin un om stabil emoțional, un om mai bun. Nu consider că sunt o eclipsă a bărbatului din mine, însă fără decizii reale totul este un joc fără reguli și fără finalitate. Acum trăiesc pe viu transformarea în bine, dorind să devin un soț ideal, o realitate pentru Ingrid, o confirmare a tuturor scrierilor dintre noi, a sutelor de pagini ce ne-au despărțit pentru prea mult timp. Simt și acum mirosul placul al scrisorilor și-mi amintesc de răbdarea cu care încercam să-mi scriu caligrafic ideile, făcând astfel posibilă descifrarea cuvintelor, indiferent de orele în care scriam și rescriam paginile. Încă îi mai scriu, nu atât de des, nu atât de frumos, dar acum îi pot arăta că așteptarea nu a fost puerilă, că sunt un om de cuvânt, onorabil și că îndrăgostitul din mine este încă viu. De fapt îndrăgostitul de mine a trăit cu emoție imposibil de descris momentul în care a spus DA. Am riscat un univers, dar am primit eternitatea.
Acum plănuim marele moment, iar căutările sunt mai dificile pentru ea, mai ales că nu se lasă ușor impresionată de o rochie sau de un loc cu iz boem. Știu că va reuși să-și găsească tot ceea ce va dori, până la urmă a reușit să mă convingă pe mine că există un singur final pentru fiecare dintre momentele grele ale relației, acela de a relaționa și de a găsi soluție pentru tot ce părea că ne condamnă la eșec. Și am găsit, fără să fugim în sensul ușor al nepăsării și a eliberării de responsabilități. Acum suntem aici, devenind unul pentru altul finalul de poveste, dar începutul pentru o viață în doi. Este ușor să scrii frumos și impresionabil, este lejer în spatele unui stilou, dând glas celor mai plăcute cuvinte ce pot răsuna frumos în inima unui îndrăgostit, dar este și mai frumos să împarți același spațiu indiferent de vremea de afară sau de starea sufletească. Am învățat că în doi nimic nu este imposibil, nici măcar atunci când trebuie să-ți învingi orgoliul sau imposibilitatea de a glăsui ceea ce simți. Ar fi absurd să cred că viața este roz, nici măcar ca expresie, însă acum sunt pregătit pentru tot ce urmează, acum am siguranța timpului ce a trecut, dezvoltându-se astfel o relație fructuoasă, ușor egoistă și narcisistă, dar bazată pe echilibru.

home | top