subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

Am uitat. Străinei

Posted by Vali Balcan on April 25, 2013

Am uitat mirosul foii, emoția cu care încercam să nu rup nicio metaforă din plicul în care îți puneai toată pasiunea, inventând bezele sau poate confund timpul cu sărutul obrazului tău veșnic aproape. Am uitat cum mi se invadau visele cu dorința de a coborî să verific dacă mi-ai scris, dacă mi-ai dat timp în litere perfect aranjate, uneori lente ca o revelație, alteori grăbite ca depărtarea dintre noi. Acum ești aproape, ești aici, dar încă mă trezesc în căutarea plicului ce-mi hrănea mișcarea prin viață, și încă îți scriu epistola frumuseții tale, fără să-ți știrbesc inima de un dor ce mă face să fug cât mai departe de tine. Iar departele ăsta nu înseamnă mări și țări, ci un loc în mine în care mă afund ca să-ți recit textul schimbării la față a fericirii mele. Am uitat să-ți scriu la fel de bine ca înainte, poate din cauza realității cu care te trăiesc (ah, și cât am tânjit în zeci de texte după timpul acesta alături de tine), poate dintr-o comoditate narcisistă, însă într-o dimineață vei găsi lângă somnul tău scrisoarea ce-mi va vinde scrierea pentru simpla ta fericire. Și atunci vom fi iarăși învinși de beatitudinea cuvântului ce-ți număra destinul, pe litere, pe anotimp, pe chipul meu. Am uitat fuga, am uitat anapoda, am uitat sunetul peniței pe foaie, dar nu am uitat cine-mi ești și nici măcar cuvintele ce-ți fac inima să invadeze absolutul nu le-am uitat. Am uitat multe, dar am învățat că nu pot să te neg prin nicio stare și ai înțeles că tu-mi ești suficientă, Străino.

home | top