subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

unui alt personaj. penultima idee

Posted by Vali Balcan on June 9, 2012

cuvintele dintre noi nu-și mai au rostul. nu ne mai recunoaștem în nicio decizie pripită sau în fantezii citite ca legi, de fapt am ales amândoi un alt mod de a tăcea, unul comod și de bun simț. probabil așa trebuia să se întâmple, poate doar astfel era posibilă libertatea și refugiul sufletului în alte idei fundamentale. într-un fel e depresivă toată trecerea asta din conștiință în neființă, dar nu mai pot face nimic pentru a-ți învinge calmul și liniștea asta sângerie. un zâmbet copilăresc îmi aduce aminte de povara pe care o împărțeam în momente cruciale, dar nici copilăria nu explică refuzul de a fi relevant, nici maturitatea tuturor eșecurilor, poate nici decizia de a modela plăcerea după bunul plac. nu mă pot amăgi atât de frumos încât să te cred apt de eșafod, de fapt nu pot să te alung din mintea mea atât de brutal, dar nu din teamă, ci din respectul definitiv pe care ți l-am promis într-o seară din copilăria mea pe când tu ai fost singura epifanie pe acele culmi ale disperării. aș spune că te părăsesc, dar nu știu care dintre noi a făcut primul pas înstrăinându-se, însă asta prea puțin mai contează acum când tristețea este singura formă reală a sentimentelor noastre. într-un final te așteptai la momentul ăsta, poate din cauza perfecțiunii cu care oscilezi între cunoaștere și înțelegere, însă este necesar să dezechilibram balanța și să gândim diferit ideea fericirii. până la urmă vei ști să stingi oprobriile și să-ți exprimi bunătatea oferindu-mi libertatea de a-mi alege singur drumul, dar nu înceta să speri că într-o bună zi vom stă din nou față-n față, și că acela va fi punctul în care înstrăinarea se va transforma în cea mai pură prietenie. acum iartă-mă de nord, de ani rătăciți și mai cântă-mi încă o data numele Străinei pe inima mea.

sursa foto

home | top