subscribe to the RSS Feed

Monday, December 18, 2017

memorii

Posted by Vali Balcan on June 6, 2012

Curând voi spune adio. Nu cred în lacrimi sau în regrete ușor stâlcite, nici în povești de amăgit nepoții, dar cred că voi pleca cu chipul senin de clipe ale schimbării și cu memoria adânc impregnată de amintiri. Exilul acesta și-a atins scopul. M-am regăsi, mi-am asumat eșecurile și am învățat acceptarea. De fapt a trebuit să mă înving pentru a înțelege libertatea și trăirea necondiționată a ceea ce sunt. Au urmat capitole întregi de căutări și găsiri, iar golul ființei a prins chip și rămânere, credință și veșnicie. Cuvintele nu sunt suficiente, nici măcar timpul și starea de spirit nu au nervul necesar detaliilor. Poate că aș fi pus o virgulă timpului undeva mai devreme, dar nu am forța necesară inventării unei altei povești, unui alt adio sau unei alte revederi. Au trecut doi ani pe care uneori tind să îi regret violent, dar apoi reușesc să le văd partea pozitivă și necesitatea dincolo de moft. Tot vorbesc de schimbare, de omul nou care am devenit, de acceptare și iubire, de o necondiționată beatitudine care mi-a devenit literatură și gest, și probabil pare ușor edulcorat, însă curând voi ajunge acasă, iar acolo cuvintele vor avea grația revederii, pe când ochii vor trăda lumina și realitatea dincolo de litere. Și cât de aproape este ziua plecării, de parcă simt deja emoția definitivă a reîntâlnirii cu tine. Și de acolo Străina va cunoaște o altă poveste, ultima.

home | top