subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

lumini în midgard

Posted by Vali Balcan on April 4, 2012

Lucrez noaptea, deși termenul corect e altul. De luni bune văd soarele doar la apus, pe când se satură de vrăjit oameni și mări de ape. Uneori e doar o continuă noapte, uitând numele zilelor și rostul unor numere care în tot timpul acela nu reprezintă mare lucru. M-am obișnuit destul de repede, găsind un farmec nou în gândul nopții, o aură ușor morbidă, dar seducătoare. Apoi au urmat lungi texte, noi concepte, zeci de mii de cuvinte scrise cu aer stins de lumină, concluzii și găsirea unui sens corect. Am împărțit cu Ingrid toată fericirea, ea scriindu-mi diminețile, eu veghindu-i fiecare noapte. Nu mă plâng, trăiesc o beatitudine exemplară când vine vorba de a completă spațiul gol al fiecărei zile cu o deșteptare, ba chiar mă bântuie fericirea când scrierile ei îmi vibrează lumina dimineții.

Nu pot nega frumusețea nopții și misterul fiecărui sunet, însă astăzi m-a surprins lumina. După foarte mult timp am fost nevoit să mă întorc în locul unde lucrez, însă de data asta în plină zi, pe când cerul căsca plictisit de amiază. Un soare brutal invada încăperile desenând alte nuanțe pentru pereți, altă viață pentru sufletul locului. Am fost surprins într-un mod plăcut, ba chiar am căzut pradă unei frumuseți pe care o uitasem de luni bune. M-am trezit descoperind un alt sens al lucrurilor, o lucire total nouă, unică, dar nu un miraj, ci realitatea care învingea aproape toate nopțile singurătății. Am înțeles astfel rolul luminii, dar nu ca forță a naturii, ci ca împlinire în viața mea, din primăvara primei scrieri până în numele celei mai frumoase ființe. Iar de atunci aurore boreale scrutează buzele în zâmbete și dorul în șoapta revederii.

Acum e din nou noapte, iar liniștea asta perfectă doare până-n sufletul luminii, trezind dorul unui blând răsărit sau căldura amiezii într-o plimbare ce va face magnolul să-ți sărute părul cu florile sale. Iar lumina va purta pe veci numele tau, Ingrid!  

home | top