subscribe to the RSS Feed

Sunday, December 17, 2017

zâmbet extatic al indulgenței. Străinei

Posted by Vali Balcan on February 7, 2012

e seară, aproape de închiderea stelelor. un ecou străbate întinsul mării, abandonând înțelegerea între coastele coralilor. muțenia se așează pe umăr străin, răscolind amintiri, traversând îndoiala rămânerii pe mal. o forță neînțeleasă îi cere pribegia mersului pe ape, dor și număr impar ca anotimp. cuvântul stagnează spre adâncuri, construind un vals din aripile Străinei, inventând haotice fantome în noaptea străzii pustii. din inimă se deslușește sensul rămânerii, blocând pașii abisului pe piatra din care așteptarea grava durere. o mână întinsă în infinitul zării, un foc aprins în ochi, o inimă bătând sentimentul îndrăgostirii. departe, dincolo de munții de cremene, o mână întinsă învinge infinitul, un surâs inventează lumina, o inimă numește sentimentul amândoi. tu și eu, Ingrid și Vali.

home | top